Migratia gotilor pe teritoriul dacic

     Prosperitatea economică, fastul şi măreţia Imperiului roman au atras, ca spre o ţară a făgăduinţei, numeroase popoare ale antichităţii. Ele veneau din regiuni apropiate sau mai depărtate şi se aflau la un nivel inferior şi inegal de dezvoltare şi de organizare social-economică. Între acestea se numără şi populaţiile vechi germanice constituite ulterior in confederaţia de triburi condusă de goţi.

     Atacurile gotice asupra litoralului pontic şi a provinciilor romane dunărene au început a avea consistenţă încă din prima jumătate a secolului al III-lea, cînd romanii au fost nevoiţi să le plătească subsidii.  În migraţia lor către Imperiul roman, populaţiile germanice au trebuit să afecteze şi teritoriul dacic. Începutul acestor presiuni a fost făcut încă din a doua jumătate a secolului al II-lea, cînd hasdingii au încercat să cucerească pămînturile costobocilor. Înaintarea lor în teritoriul dacic este totuşi foarte limitată în această vreme. Organizaţi în mici formaţiuni teritoriale, dacii liberi se găsesc în plină ascensiune şi nu pot fi învinşi cu uşurinţă. Puterea lor militară este probată de forţa cu care unii dintre ei atacă imperiul în anul 17014 , precum şi de împrejurarea că romanii le plăteau deja importante stipendii. De asemenea, interesele romane cereau ca populaţiile germanice, cunoscute de multă vreme pentru spiritul lor războinic, să nu cucerească noi regiuni în vecinătatea imperiului, ci să rămînă cît mai departe de frontierele sale.

     Retragerea aureliană va fi folosită de goţi pentru a se apropia mai mult de frontiera romană, pătrunzînd şi pe o mare parte a teritoriului dacic. Puterea romană nu mai era în măsură să controleze cu eficienţă regiunile vecine, ca odinioară, fiind nevoită să abandoneze chiar regiuni întinse din imperiu. Pe de altă parte, în urma deselor incursiuni făcute în Dacia şi în Moesia şi a numeroaselor lupte purtate cu armatele romane, forţa militară a dacilor liberi a început să mai scadă, facilitînd pătrunderea migratorilor. In prezent, se poate observa că populaţiile germanice s-au infiltrat la început în arealul acelor formaţiuni teritoriale dacice, a căror prosperitate şi forţă era mai redusă. Intervalul de timp în care populaţiile germanice au pătruns în teritoriul dacic, pentru a se stabili temporar, nu este cunoscut cu exactitate. Pe plan arheologic, fenomenul este însoţit de apariţia complexului cultural Sîntana de Mureş, care în scurt timp va înlocui cultura de veche tradiţie dacică. Prin urmare, pentru a reconstitui faptele istorice, se impune a stabili maniera şi împrejurările în care o cultură o înlocuieşte pe cealaltă, ca şi semnificaţia pe plan etno-cultural a acestui proces.

      În cîteva aşezări aparţinînd dacilor liberi au fost semnalate unele tipuri de vase oarecum străine de olăria dacică. Spre exemplu, cele şapte căniţe descoperite in groapa nr. 13 din aşezarea de la Poiana-Dulceşti, punctul Varniţă  au trăsături formale care le situează mai mult în cultura Sîntana de Mureş decît în cultura dacilor liberi. Ele au gîtul de formă cilindrică sau uşor tronconică cu baza mică în jos (trunchi de con răsturnat) şi cu marginea în general dreaptă, ceea ce reprezintă în mod cert o caracteristică întîlnită în cultura Sîntana de Mureş. Este drept, căniţele din cultura dacică au gîtul tot de formă tronconică, dar în poziţia cu baza mare în jos, marginea lor fiind evazată. În ceea ce priveşte torţile celor şapte căniţe, majoritatea lor au secţiunea aproximativ circulară, întocmai ca în ceramica de tip Sîntana de Mureş. Aceasta spre deosebire de exemplarele dacice, care au torţile din bandă cu şănţuire longitudinală. În sfirşit, ar mai fi de menţionat maniera diferită de prindere a torţilor, care la cele şapte căniţe cad aproximativ perpendicular pe gîtul vaselor. Prin această particularitate ele se aseamănă perfect cu exemplarele din cultura Sîntana de Mureş şi se deosebesc de căniţele dacice, a căror toartă la partea de sus este arcuită şi prinsă oblic de peretele vasului. Căniţe cu detalii tipologice asemănătoare acelora de la Poiana-Dulceşti (groapa nr. 13 de la punctul Varniţă) au mai fost semnalate şi în alte aşezări dacice, cum ar fi la Piatra Neamţ (punctele Lutărie şi Dărmăneşti)  şi Cîndeşti (Dealul Varniţelor). Menţionăm însă că detaliile tipologice amintite nu apar totdeauna împreună. Astfel, la unele căniţe avînd gîtul tronconic cu baza mare în jos se întîlnesc torţi cu partea de sus prinsă în poziţie perpendiculară pe peretele vasului.

      În unele din aşezările şi necropolele fazei timpurii a culturii Sîntana de Mureş se găsesc şi vase dacice lucrate la roată de tipul fructierelor. Ţinînd seama că producţia lor este legată numai de cultura dacilor liberi, începutul acestor aşezări şi necropole trebuie plasat intr-o vreme în care fructierele dacice mai erau încă in uz. 1n aceste aşezări au fost semnalate şi unele piese de metal data bile către sfîrşitul culturii dacilor liberi, ceea ce ar putea confirma atit orizontul incipient al culturii Sîntana de l\iureş, cît şi coloratura etnică dacică a populaţiei din secvenţa cronologică respectivă. De reţinut este şi faptul că acum, la nivelul acestui orizont cronologic, începe o populare accentuată a regiunilor joase de cîmpie, mai puţin locuite în secolele II -III e.n. de către dacii liberi, a căror preferinţă era pentru zonele de podiş.

       Deplasarea populaţiilor germanice în răsăritul Europei, care afectează o întinsă regiune situată între bazinul Niprului la est şi Podişul Transilvaniei la vest, este cunoscută în general sub numele de migraţia goţilor. Din textele literare rezultă însă că autorii antici înţelegeau prin goţi o conglomera ţie de seminţii germanice, uneori în conflict unele cu altele, în fruntea cărora se aflau goţii, ei înşişi împărţiţi în mai multe ramuri. Diversitatea descoperirilor de factură germanică din teritoriul dacilor liberi atestă şi ea o anumită fărămiţare etno-culturală a populaţiilor gotice la pătrunderea lor în aria de constituire a culturii Sîntana de Mureş-Cernjachov. În acelaşi timp, este de presupus că purtătorii grupului de tumuli carpatici s-au suprapus peste o populaţie locală in regiunile de curind ocupate, intrucit un procent însemnat de materiale din cuprinsul acestor descoperiri sînt de factură dacică.

      Analiza descoperirilor din perioada care face trecerea de la cultura dacilor liberi la cultura Sîntana de Mureş aduce, aşadar, unele clarificări deosebit de importante. Astfel, trebuie consemnat că prima etapă a infiltrării .. populaţiilor gotice" în aria de mai tîrziu a culturii Sîntana de Mureş-Cernjachov incepe către sfîrşitul secolului al II-lea, după momentul războaielor marcomanice, aşa cum o atestă descoperirile de la Lepesovka, dar ea se limitează la zone restrînse. Abia într-o a doua etapă, stituată cronologic după replierea frontierei romane la Dunărea de Jos, are loc pătrunderea în spaţii largi din răsăritul Europei a  populaţiilor gotice" pe aproape toată întinderea culturii Sîntana de Mureş- Cernjachov. Trebuie subliniat insă că .,populaţiile gotice" pătrund în regiunea Mării Negre ca purtătoare a mai multor aspecte culturale, care se deosebesc mult de cultura Sîntana de Mureş - Cernjachov. La marea sinteză Sintana de Mureş - Cernjachov se va ajunge abia mai tîrziu, prin dispariţia deosebirilor regionale frapante (dacice, germanice, sarmatice) şi prin preluarea creatoare a unui mare număr de elemente de cultură provincial-romane.

 

Sursa: Ion Ionita, Din istoria si civilizatia dacilor liberi