Legea secularizarii averilor manastiresti

       Una din reformele importante ale domniei lui Cuza a fost secularizarea averilor manastiresti. Trebuie facuta mentiunea ca ideia expropierii propietatilor manastiresti a pornit de la existenta unor foarte intinse domenii ale manastirilor inchinate.  In istoria Tarii Romanesti si a Moldovei a functionat un model al inchinarii diverselor ctitorii citre locurile sfinte. Era o forma de a conferi un prestigiu sporit celui care facea acest act, oferindu-i o protectie sporita din punct de vedere spiritual. Diversele manastiri sau locuri sfinte erau inchinate, impreuna cu mosiile pe care le aveau in proprietate. Aceste inchinari se faceau Patriarhilor de la Ierusalim sau Constantinopol, sau unor lacasuri de pe muntele Athos. Cu timpul, manastirile inchiate nu vor mai avea obligatii citre stat, ci exclusiv citre respectivele Patriarhii sau lacasuri sfinte. In acest sens, datorita prestigiului lor, cit si sprijinul care il obtin, din partea Turciei, ca beneficiara a cresterii averilor acestora, ce se aflau pe teritoriul sau, sau al Rusiei, ce se erija ca protectoare, vor inceta sa se achite de obligatii.. in timp s-au acumulat datorii uriase, care grevau aspra bugetului Principatelor, constituind un spatiu ce iesea de sub controlul statului, precedent periculos, pentru autoritatea acestuia. De aici s-a nascut ideia trecerii in propietatea statului a tuturor acestor propietati. Fiind vorba de propietati ale unor lacasuri de cult straine s-a nascut interpetarea ca ar fi o masura de caracter xenofob. Pentru a se feri de aceasta interpretare, se va largi sfera de actiune a legii, la toate propietatile manastiresti Trebuie spus, ca spre deosebire de reforma agrara, care a stirnit o vie opozitie in special in rindul boierimii conservatoare, legea secularizarii bunurilor manastiresti s-a bazat pe un larg consens. Impotrivirea venea din afara, in special din partea Turciei si Rusiei. Intr-un context, considerat favorabil, Cuza si guvernul sau, condus de Nicolae Kretulescu au trecut la fapte si au prezentat Adunarii, proiectul de lege al secularizarii, la 13 decembrie 1863. In primul articol se prevedea “Toate averile manastiresti din Romania sunt si ramin averi ale Statului”.

     Trebuie spus ca actul isi avea importanta sa economica, caci suprafata totala depasea un sfert din teritoriul tarii.

 Sursa: Liviu Rotman, Istoria moderna si contemporana a Romaniei