Declaratia din aprilie 1964

         Un moment esenţial, cu larg ecou intern şi internaţional, s-a înre­gistrat în aprilie 1964, când s-a făcut publică şi într-o manieră categorică noua orientare a guvernanţilor de la Bucureşti. În Declaraţia cu privire la poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale s-a afirmat că România promovează principiile suveranităţii şi independenţei naţionale, ale neamestecului în afacerile in­terne, avantajului şi respectului reciproc. Partidul Muncitoresc Român se pronunţa pentru recunoaşterea specificităţii naţionale, istorice, înţelegerea şi acceptarea diversităţii de condiţii ale dezvoltării fiecărei ţări.

        În document se preciza: „Respectarea strictă a principiului potrivit că­­ruia toate partidele marxist-leniniste sunt egale în drepturi, a neames­te­cului în treburile interne ale altor partide, a dreptului exclusiv al fiecărui partid de a-şi rezolva problemele politice şi organizatorice, de a-şi desemna condu­ce­rea, de a-şi orienta membrii asupra problemelor politicii interne şi inter­na­ţionale, reprezintă condiţia esenţială pentru soluţionarea justă a pro­ble­melor divergente, ca şi a oricăror probleme pe care le ridică lupta lor comună”. În acest spirit, Declaraţia aprecia: „Nu există şi nu poate exista un partid părinte şi un partid fiu, partide superioare şi partide subordonate”. Cu alte cuvinte, România nu mai recunoştea supremaţia Uniunii Sovietice şi nici rolul conducător al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în re­la­ţiile internaţionale. Partidul Muncitoresc Român se considera responsabil pentru politica sa numai în faţa poporului român.

      Declaraţia din aprilie 1964 a avut un mare ecou internaţional, mai ales în statele occidentale, care au apreciat-o – pe drept cuvânt – ca înce­pu­tul unei noi perioade în evoluţia politicii interne şi internaţionale a României, ca un act de independenţă faţă de Moscova.

Sursa: Sorin Radu,  Introducere in istoria contemporana a Romaniei