Avocatul european al poporului

       O poziţie importantă în valorificarea dreptului la petiţionare este deţinutǎ de mediatorul numit de Parlament şi abilitat să primească plângerile ce provin de la persoanele menţionate şi care sunt relative la cazurile de rea administrare în acţiunea instituţiilor sau organismelor comunitare, cu excepţia Curţii de justiţie şi a Curţii de primă instanţă în exercitarea funcţiilor lor jurisdicţionale. Considerăm însă, că nu poate fi pusă în cauză reaua administrare în privinţa fondurilor bugetare întrucât în această materie este consacrată competenţa specială a Curţii de conturi.

       Conform misiunii sale, mediatorul procedează la anchetele pe care el le socoteşte justificate fie din proprie iniţiativă, fie pe baza plângerilor care i-au fost prezentate direct ( art.8 D, par. 2 ) sau prin intermediul unui membru al Parlamentului, afară dacă faptele afirmate fac sau au făcut obiectul unei proceduri jurisdicţionale. Prin urmare, mediatorul se poate sesiza din oficiu, dar este de presupus că informaţiile pe care el le deţine pentru deschiderea procedurii au, totuşi, o sursă oficială comunitară sau că el a constat ex propriis sensibus faptele de rea administrare. Pe de altă parte, dacă sunt în cauză petiţionari, există o dublă modalitate a relaţiei mediatorului cu petiţionarii: una directă, când aceştia prezintă personal cererea, şi una mediată, prin interpunerea unui membru al Parlamentului european. Textul legal nu precizează că acest membru trebuie să fie un conaţional al petiţionarului sau un corezident, de unde se poate afirma că este posibil să fie oricare dintre membrii Parlamentului. În mod logic se poate impune şi concluzia, pe care am mai revelat-o, în sensul că astfel ei nu-şi reprezintă numai propriile popoare, aşa cum în mod formal se precizează la art. 137.

         În cazul când mediatorul a constatat un fapt de rea administrare, el sesizează  instituţia în cauză, care dispune de un termen de trei luni pentru a-i aduce la cunoştinţă opinia sa, după care va înainta un raport Parlamentului şi instituţiei respective şi va fi informat petiţionarul despre rezultatul acestor anchete. Mediatorul îşi exercită funcţiile sale în deplină independenţă. Astfel că în îndeplinirea obligaţiilor sale el nu va solicita instrucţiuni şi nici nu le va accepta, dacă eventual s-ar încerca să i se dea, din partea vreunui organism (comunitar sau naţional). El se va supune numai statutului şi condiţiilor generale de exercitare a funcţiilor sale fixate de Parlament, după ce s-a luat avizul Comisiei şi cu aprobarea Consiliului ce hotărăşte cu majoritate. Consiliul, prin Decizia Nr. 94/114 din 7 februarie 1994 a aprobat Decizia Parlamentului, menţionată, privind statutul şi condiţiile generale de exercitare a acestor funcţii.           

Sursa:   G. PROFIROIU; A. MARIUS, Introducere în realitǎţile europene