Voievodatul lui Salanus

     Se întindea la vest de Tisa, de la izvoare până la Dunăre. După cronica atribuită lui Nestor (Povest. vrem. let. cap.XIX) locuitorii de pe cursul superior al Tisei erau românii şi slavii care s-au luptat cu ungurii când aceştia au pătruns în acea zonă. Anonymus (Gest. Hung.) referindu-se la comandantul cetăţii Hung, spune că el se numea în limba localnicilor duca, deci duce, de la latinescul dux-ducis. Tot el îi aminteşte în Câmpia Tisei pe ...„vlahii, adică păstorii romanilor” (Blachii ac pastores romanorum) precizând că ...„şi cu drept cuvânt se spune că pământul Pannoniei ar fi păşunile romanilor fiindcă şi acum romanii pasc pe păşunile Ungariei”. Deci şi în sec.XII, când scrie cronicarul nu numai în sec.IX romanii trăiau pe aceste teritorii. Cronicile apusene (Chronicon Saxonicum) vorbesc de asemenea despre „pustiurile (sau păşunile) panonilor şi avarilor” (Pannoniorum et Avarum solitudines) (pannonii = romani) pe care le cuceresc ungurii şi care erau situate fără îndoială în Câmpia Tisei şi nu în Transdanubia. De asemenea, Constantin Porfirogenetul  precizează că în jurul anului 950 „avarii îşi duceau traiul dincolo de fluviul Dunării unde nu de multă vreme trăiesc viaţă de nomazi turcii” (turcii = ungurii). De altfel, chiar regii arpadieni poartă titlul de „rex Pannoniae” pe emisiunile monetare din sec.XI. Anonymus mai face o precizare de mare importanţă când afirmă că la îndemnul împăratului bizantin hanul Bulgariei, care era vasalul bizantinilor, strămoşul lui Salanus, a colonizat pe bulgari şi pe slavi până la graniţa cu polonii şi cu rutenii, deci aceştia au fost colonizaţi în zonă abia în sec.IX (probabil începând cu hanul Omurtag).

        Cert este că romanii, slavii, avarii şi bulgarii din voievodatul lui Salanus au luptat cu dârzenie în repetate rânduri împotriva ungurilor, sprijiniţi fiind de bulgarii de la sud de Dunăre şi de bizantini. Abia după lupte îndelungate ungurii reuşesc să cucerească cetăţile Hung, Borsoa, Zemplum, Olpar, Surungrad şi Titel, supunând treptat dominaţiei lor teritoriile cucerite de la Salanus .

       Probabil că luptele finale ale lui Salanus cu ungurii s-au dat doar pe timpul ţarului Petru (927- 969) care a luat în căsătorie pe nepoata împăratului Roman, deoarece ţarul Simeon (893-927) a fost într-un îndelungat război cu bizantinii, deci alianţa acestora cu bulgarii împotriva ungurilor nu era posibilă. În final Salanus s-a refugiat de la Titel la Belgrad (Alba-Bulgarica), fără a se putea preciza dacă a devenit sau nu vasal al ungurilor.

 

Sursa: Mircea Rusu, Istoria romanilor. Transilvania. Vol. I