Voievodatul de la Bălgrad: Putere, Sare și Credință în Transilvania Secolelor VIII-X

Istoria timpurie a Transilvaniei ascunde încă mistere fascinante, însă cercetările arheologice recente încep să scoată la lumină contururile unei formațiuni politice de o importanță crucială: Voievodatul de la Bălgrad (Alba Iulia). Situat în centrul intracarpatic, acest „ducat” nu a fost doar o simplă unitate administrativă, ci un nod strategic unde s-au intersectat culturi, rase și interese economice majore.

1. Alba Iulia: O continuitate milenară de la Apulum la Bălgrad

Reședința acestui voievodat, Alba Iulia, demonstrează o continuitate remarcabilă. Arheologii au confirmat că zidurile vechiului castru roman Apulum nu au fost abandonate, ci reparate și refolosite ca fortificație defensivă până târziu în epoca feudală.

Cea mai clară dovadă a importanței acestui centru este necropola cercetată recent, care cuprinde sute de morminte datate între secolele VIII și X. Această „oraș al morților” ne oferă o radiografie fidelă a societății de atunci:

• Majoritatea creștină: Majoritatea mormintelor sunt de rit creștin, aparținând populației protoromâne.

• Mozaicul etnic: Prezența mormintelor de incinerație (slave) și a celor cu oase de cal (avare) confirmă conviețuirea românilor cu populațiile migratoare.

2. „Aurul Alb” și stăpânirea Avară: De ce era zona Mureșului atât de râvnită?

Localizarea necropolelor din zonă — la Ciumbrud, Blandiana, Turda, Aiud, Teiuș și Câmpia Turzii — nu este întâmplătoare. Bazinul mijlociu al Mureșului adăpostea o bogăție imensă: salinele (Turda, Ocna Mureșului, Ocnișoara).

Sarea era „valuta” acelei epoci, iar acest fapt explică de ce avarii au menținut aici un centru de putere atât de puternic, care a supraviețuit până în secolul al X-lea, mult după prăbușirea hanatului lor central.

3. Enigma lui Kulan: Între etimologie și putere politică

Un personaj central al acestei perioade este Kulan (Beliud). Numele său poartă o încărcătură istorică interesantă:

• Etimologie: Derivă, cel mai probabil, din turcescul kulan (măgar sălbatic/urechi mari), termen preluat de slavi și români sub forma kolun sau colun.

• Toponimie: Acest nume s-a păstrat până astăzi în numeroase denumiri de localități, mărturisind influența acestui conducător.

Persistența acestor lideri avari târzi în zona salinelor indică o formă de organizare politică locală care a reușit să se adapteze și să colaboreze cu populația autohtonă românească.

4. Gylas și Creștinarea: Orizontul Bizantin al Transilvaniei

La mijlocul secolului al X-lea, peisajul politic se schimbă. Ducatul lui Kulan-Beliud se învecina la nord cu cel al lui Gyula, descris în cronici ca un dux magnus et potens (duce mare și puternic), care stăpânea fostele teritorii ale lui Gelu.

Identificat cu ducele peceneg Gylas, acest lider marchează orientarea Transilvaniei către lumea bizantină:

1. Recunoaștere Internațională: În jurul anului 956, primește la Constantinopol titlul de patricius de la împăratul Constantin Porfirogenetul.

2. Misiunea Creștină: Gylas îl aduce în Transilvania pe episcopul Hiorotheus, uns special de patriarhul Theophilactus pentru a păstori comunitățile din interiorul arcului carpatic.

Concluzie

Voievodatul de la Bălgrad reprezintă piesa lipsă dintr-un puzzle istoric complex. Departe de a fi un „vid” istoric, Transilvania secolelor VIII-X a fost o regiune efervescentă, condusă de lideri capabili să gestioneze resurse prețioase precum sarea și să navigheze diplomatic între marile imperii ale epocii.

 

 

Sursa: Mircea Rusu, Istoria romanilor. Transilvania. Vol. I