Tara lui Kulan

 Localizarea şi întinderea acestui voievodat sau ducat nu este precizată în cronici, dar recent el a fost localizat în centrul Transilvaniei cu reşedinţa la Alba Iulia, de aceea a fost numit voievodatul de la Bălgrad-Alba Iulia. Cercetările arheologice mai vechi sau recente confirmă această localizare. Astfel, recent s-a dovedit că zidurile castrului roman Apulum au fost reparate şi refolosite până târziu în epoca feudală, iar o necropolă cercetată recent cuprinde mai multe sute de morminte din sec.VIII-X, subliniind astfel importanţa pe care a avut-o această cetate în perioada respectivă. Faptul că majoritatea mormintelor sunt creştine şi numai un procent relativ redus este păgân (câteva morminte de incineraţie atribuite slavilor şi altele la care lângă scheletul uman se află şi oase de cal, atribuite avarilor, atestă că locuitorii care au folosit această necropolă erau români, slavi, avari). Şi la necropolele din zonă: Ciumbrud, Blandiana, Turda, Aiud, Teiuş, Câmpia Turzii etc. datate de asemenea în sec.VIII-IX sunt prezente cele trei etnii. Datorită salinelor din zonă (Turda, Ocna Mureşului, Ocnişoara) era firesc ca pe parcursul sec.VIII-IX avarii să fi avut aici un puternic centru care a continuat să dăinuiască până în sec.X. Numele de Kulan derivă foarte probabil de la denumirea măgarului sălbatic de către turci kulan = urechi mari, care a fost preluată de slavi şi români sub forma de kolun sau colun, păstrându-se astfel în numeroase toponime. Existenţa necropolelor avare târzii din bazinul mijlociu al Mureşului tocmai în zona salinelor explică şi persistenţa unor conducători avari până în sec.X. Pe la mijlocul sec.X ducatul lui Kulan-Beliud se învecina la nord cu ducatul lui Gyula (dux magnus et potens), care stăpânea fostul ducat al lui Gelu. Acest Gyula a fost identificat cu ducele peceneg Gylas, care în jurul anului 956 a primit de la împăratul Constantin Porfirogenetul titlul de patricius, iar pe episcopul Hiorotheus l-a trimis să păstorească peste credincioşii din Transilvania, după ce în prealabil a fost uns de patriarhul Theophilactus.

 

Sursa: Mircea Rusu, Istoria romanilor. Transilvania. Vol. I