Orasele romane din Dobrogea

        Au organizare administrativă tipică. Unităţile militare auxiliare au avut propriile aşezări civile (canabae) care, prin dezvoltare au devenit municipii:

-Troesmis, pe locul unei foste cetăţi getice, a fost sediul legiunii V Macedonica;

-Trophaeum Traiani – municipiu existent, probabil încă de pe vremea lui Traian (care prin monumentul ridicat aici a dorit glorificarea victoriei în luptele cu dacii), sigur de la Marcus Aurelius, oraş de origine civilă (caracter de civitas). La începutul sec. II este adusă aici o vexilaţie a legiunii V Macedonica. Populaţia oraşului şi a teritoriului său ajungea la cca. 10.000 de locuitori.

- Durostorum – canabaele legiunii XI Claudia s-au dezvoltat pe locul unei vechi aşezări traco-getice. În sec. II va deveni un important punct vamal, cu o mare dezvoltare economică.

- Aflate într-un avansat proces de municipalizare, dezvoltate îndeosebi din canabae ale castrelor de unităţi auxiliare menţionăm: Aegyssus (Tulcea), Arrubium (Măcin), Beroe (Piatra Frecăţei), Cius (Gârliciu), Carsium (Hârşova), Libida (Slava Rusă), Noviodunum, Axiopolis, Capidava.

         La oraşele romane dezvoltate pe limesul dunărean se poate constata împărţirea oraşului în canabae şi aşezarea civilă.

         În mediul rural, foarte numeroase sunt atestările epigrafice care menţionează vicus-uri şi villae rusticae în teritoriul oraşelor, la care se adaugă surprinderea arheologică pe teren a numeroase alte aşezări, neatestate documentar. Astfel, se pot documenta vicus-urile: Quitionis, Cassianus, Secundini, Buteridava, (în teritoriul Histriei); Turris Muca…, Clementianensis, Narcisiani, Sca[…]lia (în teritoriul Tomisului); Amlaidina (teritoriul Calatisului) urme de vicusuri la Niculiţel şi Valea Teilor (teritoriul Noviodunum-ului); Tarniţa, Cerna (teritoriul Troesmisului); vicus Vergobrittani - lângă castrul Cius; vicus Carporum - lângă Carsium; Ulmetum - vicus cu caracter protourban (pagi ?) în teritoriul Capidavei, etc.

         Villae rusticae: Nistoreşti (Histria), Agigea, Lazu (Tomis); Moşeni, 2 Mai (Callatis); Teliţa (Noviodunum); Turcoaia, Horia (Troesmis), Capidava (lângă cetate, aparţinând familiei Cocceilor).

Modul de organizare a acestor aşezări şi villae rusticae este asemănător celor din Dacia. Cucerirea romană a însemnat perioada de uniformizare a culturii materiale dobrogene, înlăturând astfel monopolul exercitat de oraşele greceşti. Agricultura rămâne principala activitate economică. Practicarea ei de geti  dobrogeni este amintită de Ovidius, dar şi de alţi autori antici: Polybius, Strabon, Pomponius Mella, etc.

         Principalele plante cultivate erau meiul, orzul, grâul, inul, cânepa. În siturile arheologice au apărut urme de cereale carbonizate (grâu, orz, mei) precum şi unelte agricole. În producţia agricolă, cerealele deţineau locul cel mai important. Surplusul necesar alimentării populaţiei era asigurat din importuri.

        Creşterea animalelor deţinea şi ea un rol important în economie, fapt dovedit de oasele de animale domestice din săpăturile arheologice, dar şi datorită existenţei întinselor păşuni. Se poate presupune practicarea pescuitului ca mijloc important în asigurarea hranei în zona litoralului şi pe malul Dunării, fapt dovedit de greutăţile de la plasele de pescuit, sau oasele de peşte, descoperite pe cale arheologică. Pământul Dobrogei pretându-se la cultivarea viţei de vie, este de presupus existenţa unei producţii viticole pentru necesităţi locale sau chiar şi export. Alături de agricultură se practicau numeroase meşteşuguri. Se exploata subsolul: minerit (fier şi cupru) – dar ca îndeletnicire secundară; se exploatau intens carierele de piatră, cunoscute fiind cele de la Cernavodă, Deleni şi Capidava. De la Deleni provine piatra folosită la construcţia monumentului de la Adamclisi.

        Prin poziţia sa geografică, Dobrogea a avut un comerţ foarte dezvoltat atât cu Barbaricum cât şi cu alte provincii. Se exporta peşte, miere, ulei, lemn, vite, în Imperiu, aducându-se cereale şi produse de lux. La Tomis este menţionat un colegiu de Asiani. Rol important a avut comerţul de tranzit. Negustori din Olbia şi Byzantion sunt menţionaţi la Tomis şi Trophaeum Traiani. Intensitatea schimburilor comerciale este dovedită şi de marele număr de monede şi tezaure monetare descoperite. Ele erau fie monede imperiale emise la Roma fie emisiuni locale ale cetăţilor greceşti dar care au pe avers imagini ale autorităţii romane. Tomis şi Calatis au rebătut monede din sec. I d.Hr., Histria pe vremea lui Antoninus Pius. Activitatea monetară cunoaşte o mare înflorire până la criza din sec. III.

         Pe lângă porturile greceşti de la Pont şi transportul pe Dunăre se dezvoltă o reţea de drumuri terestre care legau Dobrogea cu Imperiul, cele mai importante fiind:

         Durostorum – Halmyris – Axiopolis – Troesmis – Noviodunum – Aegyssus, drum care lega castrele de pe linia Dunării;

         Halmyris – Histria – Tomis – Callatis – Byzantion

         Marcianopolis (Devina - Bulgaria) – Trophaeum Traiani – Aegyssus

Sursa: Adrian Bejan, Istoria Daciei romane