Dacii vestici

      Informaţiile documentare şi cercetările arheologice au demonstrat că teritoriul locuit de daci se întindea spre vest până la Dunărea mijlocie şi Munţii Slovaciei, inclusiv nord-estul Pannoniei. Încă de la sfârşitul sec. I d.Hr., în spaţiul locuit preponderent de daci au pătruns alte populaţii: quazii în Slovacia de vest, sarmaţii, iazigii între Dunăre şi Tisa, pe o limită răsăriteană cuprinzând localităţile Arad-Oradea-Săcuieni-Carei.

       Cucerirea romană stabileşte graniţa vestică a provinciei pe Tisa, Mureş, versanţii vestici ai Munţilor Apuseni şi la nord de Someş. Se conturează astfel teritoriul dacilor liberi vestici: el cuprindea Crişana, Maramureşul, estul Slovaciei, nord-estul Ungariei şi Ucraina de Vest. Pentru siguranţa limesului vestic, imperiul creează o zonă de supraveghere în spaţiul dacilor vestici până la Depresiunea Zarandului, pe valea Crişului Repede, la vest de Bologa, la nord de Someş şi până la poalele Munţilor Maramureşului. În acest context, sub control roman, iar în anumite zone suprapuşi de populaţii "barbare" (quazi, sarmaţi, iazigi), după o retragere a dacilor spre munţi, se poate constata în sec. II-III d.Hr. o "renaştere" a fondului vechi dacic, la care se adaugă mereu elemente dacice noi, venite din vestul şi nord-vestul Daciei romane. Izvoarele literare şi inscripţiile atestă participarea dacilor vestici la luptele date de imperiu în vestul Daciei. Inscripţiile din provincie (Ulpia Traiana, Apulum) amintesc de luptele desfăşurate în vestul provinciei în vremea împăraţilor Antoninus Pius şi Marcus Aurelius, la care au participat şi dacii vestici.

      Aşezările şi necropolele dacilor vestici (Medieşul Aurit, Sântana- Arad, Cicir, Arad-Ceala), cele din depresiunea Holodului (între localităţile Tinca şi Holod, pe valea Crişului Negru la Cociuba Mare, Rohaci, Râpa, Tinca, pe valea Crişului Repede (Oradea), ilustrează identitatea culturii materiale a dacilor liberi (evoluată sub influenţă diferenţiată romană). Aşezările sunt deschise, cu locuinţe de suprafaţă şi bordeie. Activităţile economice fundamentale ale localnicilor sunt agricultura şi păstoritul, atelierele de olărie şi metalurgice (extracţia metalului, fierărie) indicând principalele meşteşuguri practicate de daci. Tezaurele monetare descoperite în zonă la Covăsânţ (jud. Arad) — 500 de piese, 14 identificate, de la Nero la Faustina Senior; între localităţile Vânători şi Sântana (Arad) tezaur de 150 de piese, unele de la Domiţian şi Hadrian; Aştileu (Bihor) — 28 de piese, de la Antoninus Pius la Commodus şi Crispina; Ghiuşa (Satu Mare) — aproximativ 200 de piese de la Vespasian la Lucius Verrus; la Teceu (Maramureş) — peste 1.100 decari romani imperiali, de la Vitellius la Septimius Severus, la care se adaugă numeroasele monede izolate (descoperite la Arad, Arad-Ceala, Chişineu Criş, Oradea etc.) permit observaţii privind evoluţia economică a zonei (comerţ, circulaţie monetară) dar şi concluzii istorice asupra momentului îngropării lor.

            Sursa: Adrian Bejan, Istoria Dacie romane