Dacii liberi din Moldova

      Geograful antic Ptolemeu (III, 8, 3) aminteşte numele a 15 populaţii din Dacia de dinainte de cucerirea romană, printre care coistobocoii, caucoensioii, cotensioii, sensioii şi piefigoii sunt situaţi în partea de răsărit a Daciei. La mijlocul sec. II carpii nu apar, ei neavând un rol important în acea vreme; abia începând cu anul 238 sunt menţionaţi în izvoarele scrise dar în sec. III, carpii ocupau un loc de frunte între celelalte populaţii dacice libere din regiunile est-carpatice. Autoritatea lor este recunoscută, iar atacurile îndreptate împotriva Imperiului Roman, la care îşi asociază uneori pe sarmaţi şi pe goţi, sunt de o forţă rar întâlnită, mai ales până în vremea lui Filip Arabul (244-249). Pentru a înlătura pericolul carpic, romanii le plătesc substanţiale stipendii.

       Soarta teritoriilor estice rămase în afara provinciei nu a fost aceeaşi pe toată întinderea lor. Ptolemeu, în Geografia (III, 10, 7-9) menţionează că provincia Dacia se mărgineşte la răsărit cu Siretul şi că regiunea dintre Siret şi Nistru aparţine Moesiei Inferior. Cercetările au indicat faptul că regiunea dintre Prut şi Nistru este clientelară Romei. Deşi nu s-au făcut numeroase cercetări arheologice, se poate constata că această zonă nu a fost abandonată de populaţia dacă, continuând să existe aşezări şi necropole, doar fortificaţiile fiind abandonate. Societatea locală evoluează continuu, în permanent contact cu lumea romană, pe tot parcursul existenţei provinciei.

        Raporturile dintre băştinaşi şi romani nu au rămas aceleaşi, ci au suferit treptat unele modificări. Odată cu schimbarea zonei de ocupaţie de după cucerire, în ţinutul clientelar s-au schimbat parţial relaţiile între băştinaşi şi romani. În privinţa dacilor din zona liberă, cercetările de la Lipiţa, Vârteşcoiu, Poieneşti, Moldoveni, Pădureni, Văleni, Poiana Dulceşti şi Gălineşti aduc importante precizări privind cultura dacică de la est de Carpaţi. Se observă aici că toate aşezările sunt de factură clasică, iar necropolele, aproape în totalitatea lor, aparţin dacilor; doar un număr restrâns de morminte au fost lăsate de nomazii sarmaţi, descoperirile dacice şi sarmatice formând complexe distincte, diferenţiate cu multă claritate, cu toate împrumuturile reciproce ce au avut loc între ele ca urmare a contactelor dintre cele două populaţii. Elementele de civilizaţie romană nu apar concentrate în complexe ce ar putea fi definite ca romane. În schimb, vestigiile romane propriu-zise, ca şi elementele imitate sau inspirate după acestea se găsesc în toate aşezările şi necropolele dacice, uneori chiar şi în mormintele sarmatice.

        Locuinţele parţial îngropate în pământ sau construite la suprafaţa solului se aflau orânduite pe două sau mai multe şiruri, probabil de o parte şi de alta a uliţelor care străbăteau aşezarea de la un capăt sau altul. Printre cele mai intens cercetate sunt aşezările de la Văleni (com. Boteşti, jud. Neamţ), Băiceni (jud. Iaşi), Cucorăni (jud. Botoşani), Poiana-Dulceşti (jud. Neamţ), Lipiţa de Sus (Republica Moldova). Între spaţiile dintre multe locuinţe s-au semnalat şi resturi de la diferite anexe gospodăreşti. Între acestea sunt de menţionat vetrele şi "cuptoarele de copt pâine", care nu sunt altceva decât rămăşiţele unei bucătării în aer liber. Ambele puteau fi protejate cu pereţi uşori şi chiar cu acoperiş, pentru aceasta folosindu-se stâlpi de lemn, stuf. De asemenea, au fost descoperite în număr apreciabil şi diferite gropi, în general cilindrice, uneori cotlonite, în umplutura cărora se găsesc de obicei şi multe resturi menajere, deşi se pare că destinaţia lor iniţială trebuie să fi fost aceea de a adăposti rezervele de hrană, în special de cereale.

      Ceramica este de două feluri: lucrată cu mâna şi la roată, într-o primă etapă timpurie predominând vasele lucrate cu mâna, ca apoi vasele lucrate la roată să preia întâietatea. Vasele lucrate cu mâna erau dintr-o pastă de proastă calitate, păstrând formele şi ornamentele specifice tradiţionale Laténe-ului dacic. Astfel apar oale, ceşti tronconice cu şi fără toartă, cu brâie în relief, alveole, crestături, proeminenţe, linii orizontale sau în val incizate. Ceramica la roată este dintr-o pastă de calitate superioară, fină, de culoare cenuşie sau roşie, prezintă o varietate mai numeroasă de forme.

      În privinţa necropolelor, acestea cuprind morminte de incineraţie, dar unele cuprind şi morminte de înhumaţie, găsindu-se în apropierea aşezărilor în tot teritoriul locuit de dacii liberi; la Văleni (comuna Boteşti, jud. Neamţ) au fost dezvelite 608 morminte , iar la Gălineşti (comuna Onceşti, jud. Bacău) 291 de morminte.

       În teritoriul dacilor liberi nu au fost găsite aşezări şi necropole romane, în schimb s-au găsit produse romane în absolut toate aşezările şi în mormintele dacilor. Cele mai des întâlnite produse sunt amforele, găsindu-se depozite la Holboca, Iaşi şi Vetrişoaia. Prezenţa amforelor cu ulei de măsline sau vin în aşezările dacilor liberi presupune şi pătrunderea unor negustori romani în teritoriul lor, dar nu este exclus ca negustorii daci să fi preluat mărfurile chiar din centrele romane de la nordul Dunării de Jos şi de pe litoralul nord-pontic (Barboşi, Tyras).

 

Sursa: Adrian Bejan, Istoria Daciei romane