Consiliul Dirigent din Transilvania

        La 2 decembrie 1918, orele 900, în sala Tribunalului din Alba Iulia, în conformitate cu cele hotărâte cu o zi înainte, s-au întrunit membrii Marelui Sfat Naţional, adoptând hotărâri de mare importanţă pentru desfăsurarea ulterioară a evenimentelor. S-au ales, cu acea ocazie, organele de conducere ale Marelui Sfat (preşedinte - George Pop de Băseşti, vicepreşedinţi - episcopii Ion Ignatie Papp şi Demetru Radu, Teodor Mihali şi Andrei Bârseanu, notari - Caius Brediceanu, Mihai Popovici, Ionel Pop, Silviu Dragomir, Gheorghe Pop, Iosif Ciser) şi membrii delegaţiei, care urmau să prezinte regelui şi guvernului de la Bucureşti hotărârile Adunării Nationale (episcopii Miron Cristea şi Iuliu Hossu, Vasile Goldiş şi Alexandru Vaida-Voevod, cărora li se vor adăuga apoi Caius Brediceanu şi Mihai Popovici). În aceeaşi sedinţă, Marele Sfat Naţional a desemnat din rândurile sale un comitet executiv cu activitate permanentă, care urma să conducă afaceri curente ale Transilvaniei, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti din Ungaria.

       În Consiliul Dirigent au fost aleşi 15 membri: Iuliu Maniu, ca preşedinte, Romul Boilă, Victor Bontescu, Valeriu Branişte, Ştefan Cicio-Pop, Ion Flueraş, Octavian Goga, Vasile Goldiş, Emil Haţieganu, Iosif Jumanca, Aurel Lazăr, Vasile Lucaciu, Ioan Suciu, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Vlad. Cei prezenţi au depus jurământul în faţa episcopului ortodox de Arad, Ignatie Ion Papp. Lipseau O.Goga si V.Lucaciu, aflaţi încă în străinătate, şi V.Branişte, bolnav. În Consiliul Dirigent au fost aleşi reprezentanţi de seamă ai poporului român din Transilvania, ortodocşi şi greco-catolici, cunoscuţi şi apreciaţi luptători pentru formularea şi susţinerea drepturilor lui naţionale şi care au condus nemijlocit procesul unirii Transilvaniei cu România. Membrii Consiliului Dirigent formau o echipă omogenă şi sudată.

      Consiliul Dirigent a funcţionat din 2 decembrie 1918 şi până la începutul lunii aprilie 1920, răstimp în care componenţa şi organizarea sa internă n-au rămas aceleaşi, ci au înregistrat mai multe modificări. Schimbările au survenit ca urmare a prevederilor decretului-lege de organizare a Transilvaniei, a intrării unor şefi de resort în guvernul Vaida, a unor demisii cauzate de considerente de partid sau personale, a desfiinţării sau înfiinţării de resorturi. Aşa de pildă, la scurt timp, resorturile Armatei şi Siguranţei Publice, ca şi cel de Externe şi Propagandă Ziaristică s-au desfiinţat. Printr-o notă circulară, semnată de Ştefan Cicio-Pop, din 18 ianuarie 1919, se aducea la cunoştinţă numirea generalului Ioan Boeriu la comanda armatei din Transilvania şi trecerea Siguranţei Publice şi a gărzilor naţionale - în afară de organizare şi disciplină - în competenţa Resortului de Interne. În partea finală a notei se sublinia ferm că "Armata ardeleană română este parte integrantă a armatei române". Armata de pe teritoriul Transilvaniei a fost încadrată în Secţia Organizării VI-VII, iar mai târziu în Corpul VI armată Cluj şi Corpul VII armată Sibiu.

 

Sursa: Marcel Stirban, Istoria Romaniei. Transilvania. Vol. II