Armata romana din Dacia intre 102-105

-
     Unităţile auxiliare care aparţinuseră armatei Moesiei Inferior au fost deplasate pe Olt. Sunt cunoscute deplasări ale cohortei I Flavia Commagenorum la Arcidava, ale cohortei I Hispanorum la Arutela, ale cohortei II Flavia Numidarum la Feldioara, ale cohortei II Flavia Bessorum la Criscior, ale cohortei I Bracarangustanorum la Angustia(Breţcu) şi ale alaei I Asturum la Hoghiz.
      Cea mai importantă clădire a comandamentului roman în Dacia este aşa numitul Palat al Augustaliilor, care are caracteristici asemănătoare cu principia de la Potaissa, din sud-estul Transilvaniei. Aedes Augustalium are intrarea pe latura de nord. Pe laturile de est şi vest se aflau încăperi denumite principia. Acest tip de construcţie este specific Orientului Apropiat. Conform specialiştilor, “Aedes Augustalium” de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa reprezintă principia castrului de aici. Dintre legiunile care au staţionat în Dacia între cele două războaie sunt menţionate legiunea XIII Gemina şi legiunea IV Flavia Felix. La Ulpia Traiana Sarmizegetusa au fost descoperite cărămizi cu ştampilele legiunii IV Flavia Felix, ceea ce explică participarea unor detaşamente ale legiunii la construirea unor edificii publice după 106 d.Hr. În ceea ce priveşte staţionarea legiunii XIII Gemina la Ulpia, unii cercetători nu o cred posibilă, ipoteza bazându-se pe publicarea eronată a cărămizilor cu ştampila legiunii, care nu proveneau de la Ulpia ci de la Micia.
       Între anii 102-105 legiunile şi auxiliile au staţionat în castre mari de pământ ridicate la Schela Cladovei, Zăvoi, Berzobis, posibil Tibiscum şi Sarmizegetusa. Castrele de la Drobeta şi de la Pojejena au fost construite de cohors I Antiochiensium (Drobeta) şi coh. V Gallorum (Pojejena), iar Leg. IV Flavia Felix şi-a avut sediul într-un mare castru de pământ ridicat pe locul viitoarei capitale a provinciei.
      Se poate concluziona că între cele două războaie daco-romane Traian a fost preocupat de consolidarea stăpânirii teritoriului dacic cucerit şi organizării sale militare în vederea distrugerii statului dac. Fortificaţiile care s-au construit au fost astfel amplasate încât trupele romane de aici să poată rezista unor eventuale atacuri prin surprindere, dar au fost totodată şi bastioane pentru viitoarea organizare militară a provinciei. Teritoriile ocupate în urma primului război au fost supuse unei comenzi unice. Cele situate în apropierea Moesiei Inferior, respectiv estul Olteniei, Muntenia, sudul Moldovei au fost subordonate guvernatorului Moesiei Inferior, iar Banatul şi vestul Olteniei subordonate Moesiei Superior.
Sursa: Adrian Bejan, Istoria Daciei romane
           

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Locuintele geto dacilor

-
      Locuinţele geto-dacilor  pot fi grupate in trei categorii distinctive: cu o singurǎ încǎpere, cu douǎ sau mai multe încǎperi şi poligonale. Locuinţele cu o singyrǎ încǎpere sînt toate construcţii de suprafaţǎ, chiar dacǎ aimensiunile lor le apropie, uneori, de acele adîncite, din alte pǎrţi ale Daciei.      Locuinţele avea încǎperea de 4,30 x 2,75 m, pereţii din lemn sprijiniţi pe blocuri de calcar, podina din lut bǎtut, vatra de foc lîngǎ peretele vestic şi acoperiş din cindrilǎ. În podina locuinţei se deschidea o groapǎ (unde fusese depozitat grîu), probabil acoperitǎ, în antichitate, cu un chepeng din lemn. Alte douǎ gropi ovale, tot cu grîu carbonizat, erau în apropierea peretelui de sud al locuinţei dar în exteriorul ei.        Locuinţele cu mai multe încǎperi s-au construit dupǎ cele douǎ sisteme tradiţionale: fie cu pari înfipţi în pǎmînt, fie cu bazǎ de piatrǎ. Majoritatea o constituie acelea din a doua categorie. În apropierea locuinţelor se aflau amenajeri gospodǎr
Citiți mai multe