Stabilitatea monetara din 1929

-
      Între anii 1916–1924 moneda naţională, în urma războiului şi unificării monetare necesitată de Unirea de la 1918, suferă mari transformări, în principal prin sporirea substanţială a masei sale în circulaţie şi a reducerii valorii pe unitate. Atât cheltuielile de război cât şi preschimbarea monedelor din teritoriile unite cu România s-au efectuat fără o mărire corespunzătoare a acoperirii în aur a leului. Din iulie 1917 institutul de emisiune a suspendat convertibilitatea bancnotelor care durează până la 1929.
      Legea monetară din anul 1929 menţine monometalismul, fixează leului o valoare aur de 32,258 ori mai redusă decât în 1867, greutatea în aur a etalonului fiind de numai 0,010 gr. faţă de 0,3226 gr. în secolul trecut. Legea consacra astfel deprecierea pe care o suferise moneda naţională. Semnele monetare pe piaţă au rămas aceleaşi şi circulaţia monetară în aceeaşi cantitate. Prevederile legii consacrau eliminarea din circulaţie a monedelor de metal nobil şi înlocuirea lor cu monedă de hârtie a B.N.R. Etalonul monede de aur al legii din 1867 este înlocuit cu etalon aur – devize din care se constituia şi acoperirea monetară. Totodată se restabilea convertibilitatea suspendată în 1917. Aceasta însă practic nu se realiza în aur – monedă sau lingouri – ci în devize solicitate ca regulă pentru schimburile sau cheltuielile externe. Stocul aur al băncii de emisiune nu mai servea pentru convertirea bancnotelor ci pentru echilibrarea balanţei de plăţi externe, ridicându-se astfel la funcţia de adaptare a circulaţiei monetare la necesităţile pieţei şi de menţinere a stabilităţii banilor.
       Condiţiile în care a fost făcută stabilizarea, conjugate cu efectele crizei economice şi datoria externă sporită cu împrumuturile contractate în scopul reformei monetare, ca şi contradicţiile economiei naţionale au determinat după câţiva ani deteriorarea din nou a monedei naţionale, începerea unui nou proces inflaţionist ce va traversa perioada războiului şi va produce, până în august 1947, cea mai mare prăbuşire pe care a suferit-o până atunci leul.
 
Sursa: Victor Axenciuc, Evolutia economica a Romaniei

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Locuintele geto dacilor

-
      Locuinţele geto-dacilor  pot fi grupate in trei categorii distinctive: cu o singurǎ încǎpere, cu douǎ sau mai multe încǎperi şi poligonale. Locuinţele cu o singyrǎ încǎpere sînt toate construcţii de suprafaţǎ, chiar dacǎ aimensiunile lor le apropie, uneori, de acele adîncite, din alte pǎrţi ale Daciei.      Locuinţele avea încǎperea de 4,30 x 2,75 m, pereţii din lemn sprijiniţi pe blocuri de calcar, podina din lut bǎtut, vatra de foc lîngǎ peretele vestic şi acoperiş din cindrilǎ. În podina locuinţei se deschidea o groapǎ (unde fusese depozitat grîu), probabil acoperitǎ, în antichitate, cu un chepeng din lemn. Alte douǎ gropi ovale, tot cu grîu carbonizat, erau în apropierea peretelui de sud al locuinţei dar în exteriorul ei.        Locuinţele cu mai multe încǎperi s-au construit dupǎ cele douǎ sisteme tradiţionale: fie cu pari înfipţi în pǎmînt, fie cu bazǎ de piatrǎ. Majoritatea o constituie acelea din a doua categorie. În apropierea locuinţelor se aflau amenajeri gospodǎr
Citiți mai multe