Constitutia carvunarilor
Odată cu înlăturarea domniei fanarioţilor după mişcarea revoluţionară
condusă de Tudor Vladimirescu boierii încep sa prindă aripi în sensul
reformelor influenţate de doctrina revoluţionară apuseană. Proiectul celor 72
de ponturi (Constituţie cărvunară ) alcătuit în 1822 de comisul Ionică Tăutu,
consilier al lui Ioniţă Sandu Sturdza şi secretar al Capuchehaiei Moldovei,
exprima revendicările micii boierimi inspirate de Declaraţia drepturilor omului
şi cetăţeanului. Conducerea statului ar fii fost atribuită unui Domn având
puteri limitate, ales dintre pământeni de o Adunare Obştească formată din
înalţi ierarhi şi din boierime, ajutat de un Sfat Obştesc investit cu atribuţii
mari ca ale domnului.
Constituţia Moldovei de la 13 septembrie 1822 este cea dintâi încercare
de a da consistenţă tendinţelor liberale ale firii românilor şi principiilor
democratice dominante în lumea întreaga.1 Dintre drepturile şi
libertăţile incluse în proiect menţionăm: dreptul al apărare; libertatea
învăţământului, dreptul la proprietate, libertatea muncii. Libertatea conştiinţei,
libertatea presei, dreptul la petiţie, egalitatea, inviolabilitatea
domiciliului, drepturile electorale, etc. Constituţia cărvunarilor n-a căpătat
o consacrare oficială, domnitorul Ioan Sandu Sturdza deşi împărtăşea el însuşi
ideile cărvunarilor, nu a putut să o pună în aplicare de teama marii boierimi
sprijinite de Poartă. Potrivit proiectului, Adunării Sfatului Obştesc îi
revenea competenţa de a reglementa prin norme general-obligatorii o sferă
foarte largă de relaţii sociale. Domnitorul beneficia de u drept de veto care
putea fii infirmat însă de Sfatul Obştesc. Putere legislativă se putea exercita
împreună de Domn şi Sfatul Obştesc. Puterea executivă revenea Domnului. În ceea
ce priveşte puterea judecătorească, aceasta era tratată ca o ramură a puteri
executive.
Proiectul Constituţiei consacra monarhia constituţională electivă, Domnul
urmând a fii ales dintre pământeni de către Obşteasca Adunare alcătuită din
mitropolit, episcopi şi de toată obştea boierilor. Domnul ales urma să fie
confirmat de Turcia. Cu toate că proiectul constituţiei nu a fost adoptat, unele dintre
principiile sale s-au aplicat, deoarece domnitorul Ioniţă Sturza era în
conflict cu consulul Rusiei. Opoziţia boierilor refugiaţi în afara hotarelor şi
ostilitatea Rusiei au silit pe domnitorul moldovean să nu pună în aplicare pe
faţa Constituţia ci doar să se folosească de prevederile sale pentru a pregăti
terenul înnoirilor constituţionale viitoare. Moldova a fost astfel printre cele
dintâi state cârmuite după normele constituţionale moderne la începutul
secolului al XIX-lea.
Sursa: Pop Teodor Leon,
Constituţiile României
Comentarii
Trimiteți un comentariu