Constitutia carvunarilor

     Odată cu înlăturarea domniei fanarioţilor după mişcarea revoluţionară condusă de Tudor Vladimirescu boierii încep sa prindă aripi în sensul reformelor influenţate de doctrina revoluţionară apuseană. Proiectul celor 72 de ponturi (Constituţie cărvunară ) alcătuit în 1822 de comisul Ionică Tăutu, consilier al lui Ioniţă Sandu Sturdza şi secretar al Capuchehaiei Moldovei, exprima revendicările micii boierimi inspirate de Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului. Conducerea statului ar fii fost atribuită unui Domn având puteri limitate, ales dintre pământeni de o Adunare Obştească formată din înalţi ierarhi şi din boierime, ajutat de un Sfat Obştesc investit cu atribuţii mari ca ale domnului.

      Constituţia Moldovei de la 13 septembrie 1822 este cea dintâi încercare de a da consistenţă tendinţelor liberale ale firii românilor şi principiilor democratice dominante în lumea întreaga.¹ Dintre drepturile şi libertăţile incluse în proiect menţionăm: dreptul al apărare; libertatea învăţământului, dreptul la proprietate, libertatea muncii. Libertatea conştiinţei, libertatea presei, dreptul la petiţie, egalitatea, inviolabilitatea domiciliului, drepturile electorale, etc. Constituţia cărvunarilor n-a căpătat o consacrare oficială, domnitorul Ioan Sandu Sturdza deşi împărtăşea el însuşi ideile cărvunarilor, nu a putut să o pună în aplicare de teama marii boierimi sprijinite de Poartă. Potrivit proiectului, Adunării Sfatului Obştesc îi revenea competenţa de a reglementa prin norme general-obligatorii o sferă foarte largă de relaţii sociale. Domnitorul beneficia de u drept de veto care putea fii infirmat însă de Sfatul Obştesc. Putere legislativă se putea exercita împreună de Domn şi Sfatul Obştesc. Puterea executivă revenea Domnului. În ceea ce priveşte puterea judecătorească, aceasta era tratată ca o ramură a puteri executive.

     Proiectul Constituţiei consacra monarhia constituţională electivă, Domnul urmând a fii ales dintre pământeni de către Obşteasca Adunare alcătuită din mitropolit, episcopi şi de toată obştea boierilor. Domnul ales urma să fie confirmat de Turcia. Cu toate că proiectul constituţiei nu a fost adoptat, unele dintre principiile sale s-au aplicat, deoarece domnitorul Ioniţă Sturza era în conflict cu consulul Rusiei. Opoziţia boierilor refugiaţi în afara hotarelor şi ostilitatea Rusiei au silit pe domnitorul moldovean să nu pună în aplicare pe faţa Constituţia ci doar să se folosească de prevederile sale pentru a pregăti terenul înnoirilor constituţionale viitoare. Moldova a fost astfel printre cele dintâi state cârmuite după normele constituţionale moderne la începutul secolului al XIX-lea.  

 

 

 

 

 

Sursa: Pop Teodor Leon, Constituţiile României