Protocolul încheiat între România Polonia privind delimitarea definitivă a frontierelor Bucovinei

      Comisia mixtă româno-polonă pentru delimitarea frontierei între cele două ţări, infiinţată prin Tratatul de la Sevres, s-a constituit şi a lucrat în perioada dintre 1921 şi 1935, în şase conferinţe plenare, la nivel guvernamental. Delimitarea definitivă a frontierei Bucovinei s-a făcut în cea dea cincea conferinţă plenară care a avut loc la  Bucureşti în ziua de 26 ianuarie 1928. Cu acest prilej s-a convenit căteritoriul din nord-estul Bucovinei, care aparţinea Polonieie să revinăRomâniei. O serie de alte probleme de frontieră litigioase între cele două ţări îşi găsesc reglementarea. Guvernele României şi Poloniei au acceptat concluziile Comisiei mixte româno-polonă şi au făcut cunoscută aceastăhotărîre, prin notificarea unor note diplomatice identice, schimbate la Varşovia în 10 octombrie 1928. În cea dea şasea şi ultima şedinţă a Comisiei Mixte care a avut loc la Bucureşti la 17 noiembrie 1935 luînduse la cunoştinţă de lucrările Subcomisiei tehnice de delimitare pe teren a frontierei adunate în nouă volume de documentaţii. Comisia mixtă stabileşte prin art.2 al protocolului încheiat că frontiera dintre cele două ţări, care va porni de la vîrful Stog şi avînd drept punct final confluenţa pîrîului Zarncaz cu Nistru, se îndreaptă spre vechea frontierădintre Galiţia şi Bucovina. În aceiaşi zi de 17 noiembrie, s-a încheiat o Convenţie pentru ocrotirea, conservarea şi recunoaşterea unor semen convenţionale de frontieră. Atît Protocolul cît şi Convenţia urmau să fie ratificate de Parlament, dar din motive ce nu sunt cunoscute, acest lucru nu s-a produs. Cum ambele părţi au aplicat pe teren, prevederile Protocolului şi a Convenţiei, acestea au rămas în vigoare. Unirea Bucovinei cu România, hotărîtă la Congresul Generalal Bucovinei, a fost recunoscută pe plan internaţional, începînd cu Tratatul de Pace cu Austriaşi încheinduse cu protocolulComisiei mixte româno polone din 17 noiembrie 1935. Un drum lung şi anevoios, care însă s-a încheiat cu rezultate positive, cu toate că diplomaţia română a găsit cu greu mijloacele cele mai potrivite, pentru a convinge asupra justeţei cauzei privind Bucovina.

Sursa: I.Ionaşcu, P.Bărbulescu, Gh.Gheorghe, Tratatele internaţionale aleRomâniei