Bizantul si Tarile Romane
Tarile Romane au oferit pana la intemeierea Bizantului un adapost temporar navalitorilor din stepele asiatice. Abia la sfarsitul evului mediu gasim dovezi ale unor societati stabile si ale unei vieti politice organizate in acest teritoriu. Atat in Moldova cat si in Muntenia dezvoltarea institutiilor locale si inceputurile unei vieti politice organizate sunt legate de lupta incheiata cu succes asupra dominatiei maghiare. Numai atunci si dupa ce au capatat suficienta putere si bogatie au inceput conducatorii romani sa si consolideze prestigiul in interior si statutul in exterior, cautand sa si cimenteze relatiile cu Imperiul Bizantin.
Bizantinii aveau cel putin trei motive pentru a fi interesate de Principatele Romane.
Primul era comertul. La sfarsitul evului mediu Constantinopolul se baza pe materiile prime de pe tarmul Marii Negre. Graul din Valahia si Moldova era transportat cu corabiile de la Vicina si de la Akerman la gura Nistrului si apoi spre Constantinopol. O alta dovada a comertului dintre Tarile Romen si Bizant este data de descoperirea tezaurului de monede bizantine din nordul Dobrogei.
Al doilea motiv al unei politici bizantine active la nordul Dunarii, l-a reprezentat ambitia patriarhului ecumenic de a-si consolida si extinde influienta in Europa de Est. Infiintarea celor doua mitropolii, Ungrovlahiei si Moldovlahiei, a reprezentat un succes pentru patriarh, in conditiile in care Bizantul se apropia de sfarsitul sau.
Al treilea motiv pentru care Bizantul era preocupat pentru aceata zona a fost de ordin militar. La inceputul secolului al XV lea singura dorinta a bizantinilor era aceea de a scapa de pericolul otoman, iar acest lucru se baza pe Ungaria si pe cele trei provincii romanesti. Aici putem aminti ajutorul dat de Mircea cel Batran regelui ungar Sigismund in campania antiotomana de la Nicopole din 1396. Deasemenea putem aminti rolul important al lui Iancu de Hunedoara in lupta antiotomana, prin participarea in luptele de la Varna si respingerea atacului otoman asupra cetatii Belgrad.
Sursa: Dimitri Obolensky, Un commonwealth medieval: Bizantul
Bizantinii aveau cel putin trei motive pentru a fi interesate de Principatele Romane.
Primul era comertul. La sfarsitul evului mediu Constantinopolul se baza pe materiile prime de pe tarmul Marii Negre. Graul din Valahia si Moldova era transportat cu corabiile de la Vicina si de la Akerman la gura Nistrului si apoi spre Constantinopol. O alta dovada a comertului dintre Tarile Romen si Bizant este data de descoperirea tezaurului de monede bizantine din nordul Dobrogei.
Al doilea motiv al unei politici bizantine active la nordul Dunarii, l-a reprezentat ambitia patriarhului ecumenic de a-si consolida si extinde influienta in Europa de Est. Infiintarea celor doua mitropolii, Ungrovlahiei si Moldovlahiei, a reprezentat un succes pentru patriarh, in conditiile in care Bizantul se apropia de sfarsitul sau.
Al treilea motiv pentru care Bizantul era preocupat pentru aceata zona a fost de ordin militar. La inceputul secolului al XV lea singura dorinta a bizantinilor era aceea de a scapa de pericolul otoman, iar acest lucru se baza pe Ungaria si pe cele trei provincii romanesti. Aici putem aminti ajutorul dat de Mircea cel Batran regelui ungar Sigismund in campania antiotomana de la Nicopole din 1396. Deasemenea putem aminti rolul important al lui Iancu de Hunedoara in lupta antiotomana, prin participarea in luptele de la Varna si respingerea atacului otoman asupra cetatii Belgrad.
Sursa: Dimitri Obolensky, Un commonwealth medieval: Bizantul
Comentarii
Trimiteți un comentariu