Codul Calimachi

         Este numit şi Codica Ţivilă a Moldovei  si a fost redactat din porunca domnului Scarlat Calimach. A cunoscut o ediţie bilingvă, prima versiune în limba greacă, care a intrat în vigoare în 1817 iar cea de-a doua în limba română la 1833. Izvoarele codului au fost obiceiul ţărănesc, Codul Civil Francez de la 1804, Codul Civil Austriac – 1811 şi dreptul bizantin.

         Codul Calimach cuprinde o introducere, iar conţinutul a fost structurat în 3 părţi:1) Prima parte se referă la dreptul persoanelor; 2) A doua parte se referă la dreptul lucrurilor; 3) A  treia parte este intitulată Înmărginiri ce privesc dritul persoanelor dimpreună cu al lucrurilor.

         Prima parte  reglementează drepturile persoanelor, căsătoria, raporturile dintre părinţi şi copii, epitropii de orfani, curatori. Tot în această parte, în varianta originală , este inclus şi un hrisov dat de Scarlat Calimach în iulie 1817 prin care infiinţa un tribunal pentru problemele orfanilor, compus din mitropolit sau episcopii locali, câte doi boieri şi doi negustori. Tribunalul avea să funcţioneze în Iaşi, Roman şi Huşi. Acest cod a introdus un concept modern considerând că cetăţenii au drepturi şi obligaţii. Codul Calimach împarte minoratul pentru bărbaţi între 14 şi 25 de ani, iar pentru fete între 12 şi 25 de ani, perioada în care minorii sunt ocrotiţi de lege în cazul lipsei părinţilor prin sta­bilirea nor instituţii de ocrotire. În acord cu reformele înfăptuite în domeniul social, ţăranii care munceau pe moşiile boiereşti nu mai sunt numiţi rumâni sau vecini, ci locuitori ai satelor sau clăcaşi. Persoana juridică este definită de acest cod astfel: o asemenea tovărăşie se socoteşte ca o singură persoană moralicească, spre deosebire de cea firească. Persoanele moraliceşti puteau fi de mai multe feluri: neguţătoreştile tovărăşeşti, breslele meşterilor, mănăstirile, bisericile.

         A doua parte cuprinde două secţiuni referitoare la drepturile reale. În prima secţiune sunt reglementate regimul bunurilor, proprietatea şi modurile de dobândire a proprietăţii, succesiuni, amanet, indiviziune şi alte drepturi reale. Secţiunea a doua tratează drepturile personale asupra lucrurilor, diferite obligaţii şi contracte, căsătoria, zestrea, darurile de nuntă, darurile dintre soţi, dreptul de despăgubire. Bunurile erau definite de Codul Calimach ca fiind tot ce nu este persoană  şi slujeşte spre întrebuinţarea oamenilor şi puteau fi publice sau private, fie că aparţineau persoanelor fizice sau morale. După natura lor bunurile se divizau  în trupeşti şi netrupeşti, în mişcătoare şi nemişcătoare, în cheltuitoare şi necheltuitoare, în preţuitoare şi nepreţuitoare şi mai puteau fi cuvenite şi accesorii. Dobândirea bunurilor putea fi originară sau derivată. În prima categorie intrau bunurile imobile iar în a doua categorie intrau  bunurile mobile.

         Partea a III-a reglementează obligaţiile, modurile de stingere a obligaţiilor, diferitele garanţii (chezaşi, gajul, ipoteca).

Sursa: Melnic Dumitru-Codul Calimach