Constantin Șerban (1654–1658), si Marea răscoală a slujitorilor

 

1. Succesiunea și contextul instalării pe tron

După moartea legendarului Matei Basarab în aprilie 1654, tronul revine lui Constantin Șerban, fiul nelegitim al lui Radu Șerban. Deși Matei Basarab ar fi preferat o altă rudă (Diicu Buicescu), boierii și armata l-au ales pe Constantin Șerban datorită descendenței sale domnești.

• Legitimitate: Uns domn cu sprijinul „întregului norod”.

• Resurse: A beneficiat de tezaurul imens lăsat de Matei Basarab, plătind 1.500 de pungi de aur la Poartă pentru recunoaștere.

2. Cauzele Răscoalei Slujitorilor (1655)

Răscoala nu a fost un eveniment izolat, ci a treia etapă a unei revolte începute încă din ultimii ani ai lui Matei Basarab.

• Conflictul social: Boierii doreau desființarea corpurilor de armată privilegiate (seimenii și dorobanții) pentru a reduce cheltuielile statului.

• Pretextul: La 16 februarie 1655, domnitorul încearcă să concedieze primii 200 de seimeni sub pretextul reformei financiare.

• Reacția militară: Slujitorii se revoltă violent a doua zi, atacând nu domnul, ci pe boierii pe care îi considerau „hicleni” (trădători).

3. Desfășurarea și Bătălia de la Șoplea

Răscoala a căpătat proporții uriașe, numărând aproximativ 22.000 de răsculați. Aceștia au instaurat teroarea în București, ucizând boieri de vază (precum Papa Brâncoveanu) și jefuind mănăstirile.

• Intervenția externă: Constantin Șerban cere ajutorul lui Gheorghe Rákóczi al II-lea (Transilvania) și al lui Gheorghe Ștefan (Moldova).

• Bătălia decisivă: Are loc la Șoplea (lângă Ploiești), pe 16 iunie 1655.

  • Forțe: Răsculații, conduși de Hrizea din Bogdănei, aveau artilerie și experiență de luptă, dar le lipsea cavaleria.

  • Rezultat: Călărimea ardeleană a masacrat pedestrimea răsculată. Trădarea unor boieri (ca Lupu Buliga) a grăbit înfrângerea slujitorilor.

4. Consecințe și Pribegia lui Constantin Șerban

Înfrângerea răscoalei a dus la o represiune cruntă, dar și la pierderea independenței politice a domnului, care devine vasal al principelui Transilvaniei.

• Mazilirea (1658): Sultanul decide înlocuirea lui Constantin Șerban cu Mihnea al III-lea, ca parte a planului de a slăbi alianțele românești antiotomane.

• Odiseea domniilor efemere: În anii următori, Constantin Șerban încearcă de mai multe ori să recupereze tronul:

  • Moldova (1659): Ocupă Iașul pentru scurt timp, dar este alungat de tătari.

  • Țara Românească (1660): Ocupă Bucureștiul pentru doar 10 zile.

  • Moldova (1661): O a treia încercare, eșuată prin trădarea mercenarilor cazaci.

5. Moștenirea Culturală și Sfârșitul

În ciuda domniei sale turbulente, Constantin Șerban a lăsat în urmă monumente remarcabile:

• Catedrala Patriarhală din București: A început construcția bisericii cu hramul „Sfinții Împărați Constantin și Elena” pe dealul Mitropoliei (1656).

• Biserica Dobreni: Ctitorie realizată înainte de urcarea pe tron.

Fostul domn s-a stins în exil, în Polonia, în vara anului 1685, după ce participase la vârstă înaintată la campanii antiotomane alături de legendarul rege Jan Sobieski.

Sursa: Coord. Virgil Cândea, Istoria Romanilor, Vol. V, Academia Romana