Ștefan Tomșa al II-lea vs. Movileștii: Lupta sângeroasă pentru tronul Moldovei

 Istoria Moldovei de la începutul secolului al XVII-lea seamănă cu un scenariu de thriller politic. După stabilitatea relativă a lui Ieremia Movilă, tronul de la Iași a devenit scena unei confruntări brutale între Ștefan Tomșa al II-lea, omul Porții, și familia Movilă, susținută de nobilii poloni.

Ștefan Tomșa al II-lea: „Domnul Săracilor” sau Tiran Sângeros?

Instalat în 1611 cu ajutorul unei armate impresionante de 20.000 de soldați (turci, tătari și munteni), Ștefan Tomșa al II-lea a încercat inițial o politică de conciliere. Totuși, refuzul Movileștilor de a renunța la tron a transformat domnia sa într-una marcată de execuții în masă.

Tomșa este o figură istorică polarizantă:

• Pentru marea boierime: A fost un tiran „furios” care a executat 32 de boieri dintr-odată după bătălia de la Cornul lui Sas și alți 75 în 1615, confiscându-le averile.

• Pentru popor: A fost văzut ca un judecător nepărtinitor, care îi pedepsea pe boierii corupți ce asupreau „sărămimea”. El a creat corpul dorobanților de țară, recrutând din rândul micilor boieri și al târgoveților.

Bătălia de la Cornul lui Sas: Sfârșitul lui Constantin Movilă

În iulie 1612, în lunca Prutului, a avut loc o confruntare decisivă. Oastea lui Constantin Movilă, sprijinită de cumnatul său, nobilul polon Ștefan Potocki, a fost zdrobită de forțele lui Tomșa.

Destinul lui Constantin a fost tragic: capturat de tătari, acesta s-a înecat în Nipru în timp ce era dus spre Crimeea. Această victorie a consolidat pentru scurt timp poziția lui Tomșa, forțând Polonia să semneze un tratat de recunoaștere.

Drăcşani (1616): Ultima Redută a Movileștilor și Jertfa Elisabetei

După o scurtă revenire a Movileștilor prin Alexandru Movilă (fiul lui Ieremia), Imperiul Otoman intervine decisiv. Bătălia de la Drăcșani (23 iulie 1616) marchează punctul final pentru „casa” lui Ieremia Movilă.

Finalul este unul dintre cele mai dramatice din istoria noastră:

• Trădarea: Comandantul oștii Movileștilor, Costea Bucioc, trece de partea inamicului în timpul luptei.

• Captivitatea: Doamna Elisabeta Movilă și fiii ei, Alexandru și Bogdan, sunt luați prizonieri.

• Simbolul de la Sucevița: Înainte de a fi dusă în haremul unui agă, Elisabeta își taie cosițele castanii și le trimite ctitoriei familiei de la Sucevița, unde se află și astăzi într-o casetă de argint, ca mărturie a căderii unei dinastii.

Radu Mihnea: Diplomatul Bizantin pe Tronul Moldovei

După furtuna adusă de Tomșa, Poarta îl numește pe Radu Mihnea (1616–1619). Acesta aduce un stil de guvernare diferit, caracterizat prin:

1. Fast „bizantin”: Curtea sa era de o splendoare neîntâlnită, amintind de împărații de la Constantinopol.

2. Diplomație dublă: Deși fidel turcilor, întreținea legături secrete cu Polonia și cu Habsburgii, oferindu-se chiar să schimbe tabăra dacă interesele o cereau.

3. Fiscalitate dură: Pentru a întreține luxul curții și obligațiile față de sultani, a introdus taxe grele (precum „fumăritul”), provocând răscoale țărănești violente.

Sursa: Coord. Virgil Cândea, Istoria Romanilor, Vol. V, Academia Romana