Proiectul Grecesc și Criza Orientală (1787-1792): Planul Secret de Partajare a Imperiului Otoman

-

 La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Europa a fost martora unuia dintre cele mai ambițioase planuri geopolitice din istorie: „Proiectul Grecesc”. Conceput de împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei și susținut (cu rezerve) de Iosif al II-lea al Austriei, acest plan viza nici mai mult, nici mai puțin decât desființarea Imperiului Otoman și reconstrucția hărții Balcanilor.

1. Ce a fost „Proiectul Grecesc”?

În 1782, printr-o corespondență secretă între Sankt Petersburg și Viena, Ecaterina a II-a propunea un plan radical de reîmpărțire a teritoriilor otomane:

  • Rusia urma să anexeze Crimeea, Kubanul și litoralul Mării Negre până la Nistru.

  • Austria trebuia să primească Serbia, Bosnia, Istria și Dalmația.

  • Statul Dacia: Se propunea crearea unui stat tampon independent (format din Moldova și Țara Românească), condus de un principe ortodox.

  • Noul Bizanț: Reînvierea Imperiului Bizantin la Constantinopol, avându-l ca împărat pe nepotul țarinei, principele Constantin.

2. Anexarea Crimeii și tensiunile diplomatice

Fără a aștepta un consens european, Rusia a anexat Crimeea în 1783, consolidându-și poziția la Marea Neagră prin construcția bazei navale de la Sevastopol. Deși Franța, prin diplomatul Vergennes, a încercat să mențină integritatea Porții prin mediere, presiunea austro-rusă a devenit insuportabilă pentru otomani.

În 1787, Sultanul, provocat de vizita triumfală a Ecaterinei la Kherson și de ultimatumurile diplomatice, declară război Rusiei, declanșând o nouă etapă a Crizei Orientale.

3. Războiul pe mai multe fronturi (1787-1792)

Conflictul a transformat estul Europei într-un câmp de luptă imens:

  • Frontul Dunărean: Trupele austriece au ocupat Belgradul (1789) și Bucureștiul, în timp ce rușii au obținut o victorie zdrobitoare la Ismail.

  • Diversiunea Prusacă: Sub regele Frederic-Wilhelm al II-lea, Prusia a încercat să destabilizeze Austria, susținând revoltele din Ungaria și Belgia.

  • Intervenția Suediei: Regele Gustav al III-lea a atacat Rusia în nord, sperând să recupereze teritoriile finlandeze, dar a fost forțat să semneze „pacea albă” de la Voerelæ (1790).

4. Finalul crizei: Tratatele de la Șiștov și Iași

În ciuda succeselor militare, moartea lui Iosif al II-lea în 1790 și izbucnirea Revoluției Franceze au schimbat prioritățile marilor puteri.

  1. Tratatul de la Șiștov (1791): Austria, aflată în criză internă, restituie otomanilor aproape toate cuceririle.

  2. Tratatul de la Iași (1792): Rusia semnează pacea cu Turcia, obținând cetatea Otchakov și stabilind frontiera pe Nistru. Această etapă marchează și fondarea orașului Odessa (1794).

5. Rolul Angliei și noua balanță a puterii

Un factor decisiv în oprirea expansiunii ruse a fost Anglia. Guvernul de la Londra a început să vadă în Imperiul Otoman un element esențial pentru echilibrul european și protecția rutelor către Asia. Această schimbare de paradigmă a pus bazele „Chestiunii Orientale” care va domina diplomația secolului al XIX-lea.

Tabel Cronologic: Evenimente Cheie (1780-1792)

AnulEvenimentulConsecința
1782Elaborarea „Proiectului Grecesc”Planul de partajare a teritoriilor otomane.
1783Anexarea Crimeii de către RusiaRusia devine putere dominantă la Marea Neagră.
1787Ultimatumul otomanÎnceperea războiului ruso-austro-turc.
1789Ocuparea BelgraduluiSucces militar austriac major.
1791Tratatul de la ȘiștovAustria se retrage din conflict.
1792Tratatul de la IașiFrontiera rusă ajunge pe Nistru.
Sursa: Mircea BRIE Ioan HORGA, RELAŢIILE INTERNAŢIONALE DE LA ECHILIBRU LA SFÂRŞITUl CONCERTULUI EUROPEAN

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Căsătoria la romani

-
     Dreptul roman a cunoscut două forme fundamentale de căsătorie, diferențiate prin statutul juridic al femeii și prin raporturile de putere din cadrul familiei: • căsătoria cum manus • căsătoria sine manu Multă vreme, singura formă recunoscută și practicată a fost căsătoria cu manus, prin care femeia trecea sub autoritatea soțului, devenind parte a familiei acestuia. Spre sfârșitul Republicii, tot mai multe femei au început să evite această subordonare, trăind în uniuni nelegitime. Pentru a limita fenomenul, romanii au recunoscut și căsătoria fără manus, care permitea femeii să rămână sub puterea tatălui ei (pater familias), păstrându-și astfel autonomia patrimonială. ⚖️ Formele căsătoriei cu manus Căsătoria cum manus putea fi încheiată în trei modalități distincte: 🔹 1. Confarreatio O ceremonie solemnă, rezervată patricienilor, în prezența pontifex maximus și a preotului lui Jupiter (flamen Dialis). Era o formă sacră, cu puternice implicații religioase. 🔹 2. U...
Citiți mai multe

Epoca Fanariotă în Țările Române: Cauze, Context și Implicații Politice

-
Epoca fanariotă reprezintă o perioadă distinctă în istoria Moldovei și a Țării Românești, marcată de dominația indirectă a Imperiului Otoman prin numirea de domni greci, proveniți din familii influente din Istanbul. Începută în Moldova în 1711 și în Țara Românească în 1716, această epocă a fost determinată de o serie de cauze politice, economice și strategice, care au redefinit raporturile dintre Poartă și elitele locale. 📆 Debutul epocii fanariote • 1711: începutul epocii fanariote în Moldova • 1716: începutul epocii fanariote în Țara Românească • Domnii locali sunt înlocuiți cu greci din Istanbul, considerați mai loiali față de Poartă 🔍 Cauzele instaurării regimului fanariot 1. Neîncrederea în domnii locali • Boierimea românească manifesta tendințe anti-otomane • Răscoale și mișcări de eliberare amenințau suzeranitatea otomană 2. Ruinarea boierimii • Condiții economice precare → boierii nu mai puteau concura financiar pentru scaunul domnesc la Istanbul • Costuri...
Citiți mai multe

Blocada continentală: arma economică a lui Napoleon și transformările Europei (1806–1814)

-
     Blocada continentală, instituită prin decretele de la Berlin (1806) și Milano (1807), a reprezentat una dintre cele mai ambițioase și controversate măsuri economice ale lui Napoleon Bonaparte. Concepută ca o strategie de război economic împotriva Marii Britanii — puterea navală dominantă după victoria de la Trafalgar (1805) — blocada urmărea izolarea economică a insulei și prăbușirea economiei britanice prin interzicerea comerțului cu Europa continentală. Obiectivele și limitele blocadei Blocada interzicea: • accesul navelor britanice în porturile Imperiului și ale aliaților săi • acostarea vaselor neutre în porturi britanice, sub sancțiunea confiscării lor ca „proprietate britanică” În practică însă, eficiența blocadei a fost limitată. Contrabanda, corupția, lipsa controlului asupra întregului litoral european și nevoia Franței de produse coloniale au forțat relaxarea regulilor. Napoleon nu putea priva complet economia franceză de zahăr, cafea, bumbac sau miro...
Citiți mai multe