Măsurile adoptate de Alexandru Averescu în timpul mandatelor sale de prim‑ministru

 Alexandru Averescu, una dintre cele mai influente figuri ale României interbelice, a ocupat funcția de prim‑ministru în trei rânduri: martie 1918, aprilie 1920 – decembrie 1921 și martie 1926 – iunie 1927. Fost general, erou al Primului Război Mondial și lider al Partidului Poporului, Averescu a intrat în viața politică cu promisiunea de a aduce ordine, disciplină și reforme sociale. Mandatele sale au fost marcate de măsuri importante, unele populare, altele controversate, dar toate reflectând stilul său autoritar și pragmatic.

Contextul politic – de la erou militar la lider al guvernului

Prestigiul câștigat în campaniile din 1916–1917 l-a transformat pe Averescu într-un simbol al stabilității într-o perioadă de criză. România Mare se confrunta cu:

• tensiuni sociale;

• revendicări țărănești;

• probleme economice grave;

• instabilitate politică;

• presiuni externe.

În acest context, Averescu a fost perceput ca un lider capabil să impună ordine și să gestioneze tranziția postbelică.

1. Primul mandat (martie 1918) – un guvern de criză

Primul mandat al lui Averescu a fost scurt și dominat de presiunile Puterilor Centrale, care impuneau României condiții dure după prăbușirea frontului rusesc. Măsurile sale au fost limitate, dar importante:

Negocierea preliminară a păcii cu Puterile Centrale

Averescu a încercat să obțină condiții mai bune pentru România, dar situația militară era defavorabilă. Deși tratativele au fost continuate de guvernul Marghiloman, Averescu a încercat să evite capitularea totală.

Menținerea ordinii interne

Într-o perioadă de haos, guvernul său a încercat să stabilizeze administrația și să prevină revolte sociale.

Deși scurt, acest mandat a consolidat imaginea lui Averescu drept lider ferm.

2. Al doilea mandat (1920–1921) – perioada marilor reforme

Acesta este considerat cel mai important mandat al lui Averescu, marcat de reforme majore, unele cu impact pe termen lung.

Reforma agrară din 1921 – cea mai importantă măsură

Reforma agrară a fost una dintre cele mai ample din Europa interbelică. Averescu a continuat și finalizat procesul început după 1918, adoptând Legea pentru reforma agrară din 1921, care prevedea:

• exproprierea marilor proprietăți;

• împroprietărirea a peste 1,5 milioane de țărani;

• limitarea latifundiilor;

• modernizarea structurii agrare.

Această reformă a schimbat definitiv structura socială a României, reducând tensiunile rurale și consolidând baza electorală a guvernului.

Reforma administrativă și reorganizarea poliției

Averescu a introdus măsuri pentru:

• profesionalizarea poliției;

• combaterea corupției locale;

• reorganizarea prefecturilor;

• întărirea autorității statului în mediul rural.

Aceste măsuri au fost populare, dar au atras critici pentru tendințele autoritare.

Stabilizarea economică

Guvernul Averescu a adoptat politici economice menite să reducă inflația și să stimuleze producția:

• controlul prețurilor la produse de bază;

• sprijinirea industriei naționale;

• investiții în infrastructură (drumuri, căi ferate, porturi).

Politica externă – consolidarea României Mari

Averescu a susținut:

• recunoașterea internațională a frontierelor României Mari;

• relații bune cu Italia și Franța;

• negocieri pentru stabilizarea situației din Basarabia.

Măsuri sociale – protecția muncitorilor

Guvernul său a introdus:

• reglementări privind ziua de lucru;

• îmbunătățirea condițiilor din fabrici;

• primele forme de protecție socială pentru muncitori.

3. Al treilea mandat (1926–1927) – ordine, disciplină și controverse

Ultimul mandat al lui Averescu a fost marcat de tensiuni politice, dar și de măsuri administrative importante.

Stabilizarea ordinii publice

Averescu a intensificat:

• controlul asupra mișcărilor radicale;

• supravegherea Gărzii de Fier;

• combaterea banditismului și a corupției.

Aceste acțiuni au fost apreciate de populație, dar criticate de opoziție.

Reforma financiară

Guvernul său a colaborat cu experți străini pentru:

• reorganizarea sistemului fiscal;

• reducerea deficitului bugetar;

• modernizarea administrației financiare.

Politica față de Carol al II‑lea

Averescu a avut o poziție oscilantă față de revenirea lui Carol al II‑lea, ceea ce i-a afectat credibilitatea politică. Deși inițial favorabil, ulterior s-a distanțat, pierzând sprijinul unei părți a elitei.

Investiții în infrastructură

Guvernul a continuat:

• modernizarea drumurilor;

• extinderea rețelei de căi ferate;

• lucrări hidrotehnice pe Dunăre și Siret.

Evaluarea generală a guvernărilor Averescu

Măsurile adoptate de Averescu au avut un impact major asupra României interbelice. Cele mai importante contribuții ale sale sunt:

• Reforma agrară din 1921, care a remodelat societatea rurală;

• stabilizarea ordinii publice într-o perioadă de criză;

• modernizarea administrației și a poliției;

• politici economice pragmatice;

• consolidarea frontierelor României Mari.

Totuși, stilul său autoritar, populismul și alianțele politice fluctuante au generat controverse.

Sursa: Giurescu, Constantin C. Istoria românilor, vol. III