Ionită Sandu Sturdza – începutul modernizării Moldovei după epoca fanariotă

Domnia lui Ionită Sandu Sturdza (1822–1828) reprezintă unul dintre acele momente din istoria Moldovei care, deși esențiale pentru tranziția către modernitate, rămân prea puțin discutate în spațiul public. A fost primul domn pământean după mai bine de un secol de dominație fanariotă, iar mandatul său a marcat o schimbare profundă în administrație, fiscalitate și raporturile dintre boieri și puterea centrală.

Un domn într-o epocă de tensiuni internaționale

Ionită Sandu Sturdza a fost ales domn al Moldovei în 1822, într-un context geopolitic complicat. Revoluția lui Tudor Vladimirescu, mișcările eteriste și presiunea marilor puteri au determinat Imperiul Otoman să renunțe la domnii fanarioți. Alegerea unui boier moldovean era menită să calmeze spiritele și să ofere o aparență de autonomie locală.

Totuși, domnia lui Sturdza nu a fost una liberă. El a trebuit să navigheze între cerințele Porții, presiunile Rusiei și așteptările boierimii, care vedea în revenirea domnilor pământeni o șansă de a-și recâștiga influența politică.

Reforme administrative și fiscale

Una dintre prioritățile sale a fost reorganizarea administrației. Sturdza a încercat să reducă abuzurile funcționarilor locali și să introducă o mai mare transparență în colectarea taxelor. Deși nu a reușit să elimine complet corupția, a pus bazele unei administrații mai eficiente, în care responsabilitatea funcționarilor era mai clar definită.

În plan fiscal, a încercat să limiteze povara asupra țăranilor, afectați de ani de exploatare fanariotă. A introdus măsuri pentru o colectare mai echitabilă a dărilor și a încercat să reducă privilegiile excesive ale unor categorii de boieri.

Educație și cultură

Domnia lui Sturdza a coincis cu o perioadă de efervescență culturală. A sprijinit dezvoltarea școlilor românești și a încurajat folosirea limbii române în administrație. În timpul său, au fost întemeiate sau reorganizate mai multe instituții de învățământ, iar tinerii boieri au început să fie trimiși la studii în Occident.

Aceste inițiative au contribuit la formarea unei elite moderne, care va juca un rol esențial în reformele de la mijlocul secolului al XIX‑lea.

Conflicte interne și sfârșitul domniei

Deși a încercat să mențină un echilibru între marile puteri și boierime, Sturdza s-a confruntat cu opoziția unei părți a aristocrației, nemulțumită de reformele sale moderate. În 1828, odată cu izbucnirea războiului ruso‑turc, Moldova a fost ocupată de armata rusă, iar domnia lui Sturdza a luat sfârșit.

Deși nu a avut o domnie lungă, impactul său a fost semnificativ. A deschis drumul către modernizarea instituțiilor, a încurajat educația și a contribuit la consolidarea identității politice românești.

Moștenirea lui Ionită Sandu Sturdza

Astăzi, domnia sa este privită ca o punte între vechiul regim fanariot și epoca reformelor pașoptiste. A fost un domn al tranziției, un lider care a încercat să adapteze Moldova la realitățile unei Europe aflate în schimbare.

Sursa: Constantin C. Giurescu & Dinu C. Giurescu – Istoria Românilor, vol. III.