Criza Suezului (1956): Momentul în care s-a prăbușit un imperiu

 Criza Suezului din 1956 a rescris harta Orientului Mijlociu și a pus capăt epocii imperiale britanice și franceze. Află cum a devenit Jamal 'Abd al-Nasir simbolul independenței arabe.

1. Contextul: Un Orient Mijlociu în tranziție

La mijlocul anilor '50, regiunea era un butoi cu pulbere. Majoritatea țărilor arabe își câștigaseră oficial independența, dar influența britanică și franceză persista.

Liderii arabi erau împărțiți în două tabere:

• Cei aliniați Occidentului: (ex: Irakul prin Pactul de la Bagdad) care vedeau securitatea în relația cu puterile europene.

• Cei nealiniați: (conduși de Egiptul lui Jamal 'Abd al-Nasir) care doreau o cale proprie, independență reală și, adesea, sprijin din partea blocului estic (URSS) pentru a contrabalansa presiunile occidentale.

2. Scânteia: Marele Baraj și Canalul Suez

Totul a pornit de la un proiect economic: Marele Baraj de la Aswan. SUA și Marea Britanie au promis inițial finanțare, dar, când Nasser a început să cumpere armament din blocul comunist, oferta a fost retrasă brusc.

Reacția lui Nasser a fost un șoc pentru Occident: a naționalizat Compania Canalului Suez. Pentru britanici și francezi, canalul nu era doar o cale navigabilă, ci un simbol al prestigiului imperial.

3. Jocul Secret și Inversiunea de Roluri

Ce a urmat a fost o manevră demnă de un thriller politic. Marea Britanie, Franța și Israelul au pus la cale un plan secret:

1. Israelul atacă Egiptul.

2. Marea Britanie și Franța dau un „ultimatum” (ca „mediatori”) pentru a ocupa Zona Canalului.

3. Nasser este înlăturat de la putere.

Însă au subestimat un lucru: lumea se schimbase. SUA și URSS nu au acceptat ca aceste puteri „de rangul al doilea” să acționeze fără acordul lor. Presiunile financiare și diplomatice americane au forțat retragerea trupelor, transformând o victorie militară aparentă într-o umilire politică pentru Londra și Paris.

4. Consecințele: O nouă ordine

Criza Suezului a lăsat în urmă un peisaj geopolitic complet schimbat:

• Prestigiu maxim pentru Nasser: A devenit eroul neîncoronat al lumii arabe, simbolul rezistenței împotriva imperialismului.

• Sfârșitul influenței britanice: Marea Britanie a înțeles că nu mai poate dicta politica în Orientul Mijlociu fără acordul Washingtonului.

• Instabilitate și schimbări de regim: Evenimentul a alimentat radicalismul și schimbările interne, ducând la revoluția din Irak (1958) și la încercările de unificare (Republica Arabă Unită).

---

De ce a fost acest eveniment un punct de cotitură?

Criza a demonstrat că, în era Războiului Rece, puterea nu mai aparține imperiilor coloniale, ci celor două superputeri, SUA și URSS. Pentru statele arabe, a fost lecția că independența necesită mai mult decât doar steaguri naționale – necesită un echilibru extrem de fragil între alianțe și neutralitate.

Sursa: Albert Hourani, Istoria popoarelor arabe