Alexandru Dimitrie Ghica – un domn al continuității și al modernizării timide în Țara Românească (1834–1842)

 Domnia lui Alexandru Dimitrie Ghica (1834–1842) reprezintă o etapă de tranziție în istoria Țării Românești, situată între reformele inițiate de Regulamentele Organice și marile transformări politice care aveau să culmineze cu Revoluția de la 1848. Deși nu a fost un domn cu o personalitate spectaculoasă, Ghica a jucat un rol important în consolidarea instituțiilor moderne și în menținerea stabilității într-o perioadă marcată de presiuni interne și externe.

Un domn numit într-o epocă a supravegherii rusești

Alexandru Dimitrie Ghica a fost numit domn de către Poarta Otomană, cu aprobarea Rusiei, în contextul aplicării Regulamentelor Organice. Țara Românească se afla sub protectorat rusesc, iar domnul era obligat să colaboreze strâns cu administrația țaristă. Această situație a limitat autonomia domniei, dar a oferit și un cadru de stabilitate administrativă.

Ghica provenea dintr-o familie boierească influentă, iar alegerea sa a fost percepută ca un compromis între marile puteri și elitele locale. Totuși, încă de la început, domnia sa a fost privită cu suspiciune de o parte a boierimii, care considera că influența rusă era prea puternică.

Reforme administrative și modernizare

Deși nu a fost un reformator radical, Alexandru Dimitrie Ghica a continuat procesul de modernizare început în anii anteriori. Printre măsurile sale se numără:

• îmbunătățirea administrației locale, prin profesionalizarea dregătorilor

• dezvoltarea infrastructurii, în special a drumurilor comerciale

• sprijinirea învățământului, prin reorganizarea școlilor și încurajarea educației în limba română

• consolidarea armatei, în acord cu prevederile Regulamentelor Organice

Ghica a încercat, de asemenea, să limiteze abuzurile fiscale și să introducă o mai mare transparență în colectarea dărilor, deși rezultatele au fost moderate.

Conflicte politice și opoziția boierească

Domnia lui Ghica a fost marcată de tensiuni constante cu boierimea liberală, care începea să se organizeze în jurul unor idei moderne, inspirate din Occident. Aceștia îl acuzau pe domn de autoritarism, favoritism și dependență excesivă de Rusia.

Nemulțumirile au culminat în 1842, când o delegație boierească a cerut Porții destituirea lui Ghica. În cele din urmă, presiunile interne și externe au dus la înlocuirea sa cu Gheorghe Bibescu, un domn perceput ca fiind mai apropiat de interesele boierimii.

Moștenirea lui Alexandru Dimitrie Ghica

Deși domnia sa nu a fost spectaculoasă, Alexandru Dimitrie Ghica a contribuit la consolidarea instituțiilor moderne ale statului și la menținerea stabilității într-o perioadă delicată. A fost un domn al continuității, nu al rupturilor, iar mandatul său a pregătit terenul pentru transformările profunde care aveau să urmeze în deceniul următor.

Astăzi, domnia lui Ghica este privită ca un episod esențial pentru înțelegerea evoluției politice a Țării Românești în prima jumătate a secolului al XIX‑lea.

Pentru Alexandria din România (reședința județului Teleorman), „nașul” orașului este Alexandru Dimitrie Ghica, domnitorul Țării Românești între anii 1834 și 1842.

Iată câteva aspecte fascinante despre „nașterea” acestui oraș, care este destul de neobișnuită pentru istoria noastră:

1. Un oraș construit „de la zero”

Spre deosebire de alte orașe vechi care au evoluat din sate sau târguri medievale, Alexandria a fost un proiect planificat. A fost fondată în 1834 de un grup de locuitori din Zimnicea și Mavrodin, care doreau să scape de regimul de „beilic” (obligații față de proprietarii de pământ) și să creeze un oraș liber, dedicat comerțului.

2. De ce numele domnitorului?

Fondatorii orașului au cerut permisiunea oficială de a înființa așezarea. Domnitorul Alexandru D. Ghica nu doar că le-a dat aprobarea, dar a și susținut proiectul. În semn de recunoștință, comunitatea a decis ca orașul să îi poarte numele.

3. Planul „la riglă”

Dacă te uiți pe o hartă a Alexandriei, vei observa străzi paralele și perpendiculare, foarte ordonate. Acest lucru se datorează inginerului Otto von Alst, care a trasat planul orașului după modelul urbanismului modern de atunci, un contrast puternic față de ulițele întortocheate ale altor orașe din acea epocă.

Sursa: Constantin C. Giurescu & Dinu C. Giurescu – Istoria Românilor, vol. III.