Europa în 1740: un an al marilor schimbări politice

-

 

Anul 1740 a reprezentat un moment de cotitură pentru echilibrul politic european, fiind marcat de trei dispariții succesive ale unor suverani importanți: Frederic Wilhelm al Prusiei (31 mai), împăratul Carol al VI-lea (20 octombrie) și țarina Ana Ivanovna a Rusiei (28 octombrie). Primele două evenimente au avut un impact major asupra Sfântului Imperiu Roman, modificând profund structura și direcția politică a acestuia.

👑 Ascensiunea lui Frederic al II-lea și transformarea Prusiei

Moartea lui Frederic Wilhelm, monarhul care consolidase armata prusacă și transformase statul într-o putere militară respectată, a deschis drumul succesiunii pentru Frederic al II-lea (1740–1786). Noul rege avea să devină una dintre cele mai influente figuri ale secolului al XVIII-lea, schimbând definitiv destinul Prusiei.

👸 Succesiunea Mariei Tereza și provocările Pragmaticei Sancțiuni

Dispariția împăratului Carol al VI-lea a activat Pragmatica Sancțiune, actul prin care acesta asigurase transmiterea tronului către fiica sa, Maria Tereza, în vârstă de doar 23 de ani. Carol al VI-lea investise eforturi diplomatice considerabile pentru ca marile puteri europene – Spania (1725), Rusia și Prusia (1726), apoi Marea Britanie, Franța și Piemont-Sardinia – să recunoască legitimitatea succesiunii.

Cu toate acestea, opoziția internă nu dispăruse. Deși Dieta imperială aprobase succesiunea, mai mulți principi germani refuzau să o recunoască. Carol Albert de Bavaria nu subscrisese niciodată Pragmaticei Sancțiuni și revendica acum coroana Boemiei. Noul rege prusac, Frederic al II-lea, urmărea să obțină Silezia în schimbul sprijinului său.

O perioadă dificilă pentru diplomația austriacă

Pe plan extern, Austria intra într-o fază delicată. Participarea alături de Rusia la războiul din 1737–1739 se dovedise o decizie neinspirată, într-un moment în care armata și resursele imperiale nu se refăcuseră după războiul de succesiune polonez. Tratatul de la Belgrad, semnat cu Imperiul Otoman, a reprezentat un recul semnificativ pentru Austria.

În plus, Franța își consolidase relațiile cu Poarta Otomană, ceea ce slăbea și mai mult poziția Austriei în sud-estul Europei.

 Sursa: Mircea Brie, Ioan Horga, Relatiile internationale de la echilibru la sfrasitul concertului european

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Căsătoria la romani

-
      În dreptul roman sunt cunoscute două forme de căsătorie: - cu manus; - fără manus.      Multă vreme, s-a practicat numai căsătoria cu manus, în virtutea căreia femeia măritată trecea sub puterea bărbatului. Spre sfârşitul Republicii, femeile au început să trăiască în uniuni nelegitime, pentru a nu trece sub puterea bărbatului, motiv pentru care a fost sancţionată căsătoria fără manus, prin care femeia rămânea sub puterea lui pater familias din familia de origine.      Căsătoria cu manus se realiza în trei forme: - confarreatio; - usus; - coemptio .     Confarreatio este o formă de căsătorie rezervată patricienilor, căci presupunea prezenţa lui pontifex maximus şi a preotului lui Jupiter.     Usus consta din coabitarea vreme de un an a viitorilor soţi, iar dupăexpirarea termenului de un an, femeia trecea automat sub puterea bărbatului.   ...
Citiți mai multe

Epoca Fanariotă în Țările Române: Cauze, Context și Implicații Politice

-
Epoca fanariotă reprezintă o perioadă distinctă în istoria Moldovei și a Țării Românești, marcată de dominația indirectă a Imperiului Otoman prin numirea de domni greci, proveniți din familii influente din Istanbul. Începută în Moldova în 1711 și în Țara Românească în 1716, această epocă a fost determinată de o serie de cauze politice, economice și strategice, care au redefinit raporturile dintre Poartă și elitele locale. 📆 Debutul epocii fanariote • 1711: începutul epocii fanariote în Moldova • 1716: începutul epocii fanariote în Țara Românească • Domnii locali sunt înlocuiți cu greci din Istanbul, considerați mai loiali față de Poartă 🔍 Cauzele instaurării regimului fanariot 1. Neîncrederea în domnii locali • Boierimea românească manifesta tendințe anti-otomane • Răscoale și mișcări de eliberare amenințau suzeranitatea otomană 2. Ruinarea boierimii • Condiții economice precare → boierii nu mai puteau concura financiar pentru scaunul domnesc la Istanbul • Costuri...
Citiți mai multe

Blocada continentală instaurată de Napoleon

-
      Instaurată de decretele din Berlin (noiembrie 1806) şi de la Milano (noiembrie şi decembrie 1807), blocada continentală este în primul rînd o armă de luptă împotriva Angliei, stăpîna mărilor după bătălia de la Trafalgar ( 1805). Blocada interzice oricărei nave britanice s ă acosteze în porturile Imperiului sau ale aliaţilor săi, oricărui vas neutru să se oprească în vreun port britanic, căci, în acest caz, va fi considerat proprietate britanică şi declarat susceptibil de a fi capturat în porturi sau în larg. Formă de război, blocada are o eficacitate îndoielnică. Împăratul este obligat să-i mai îndulcească aplicarea pentru ca Franţa să nu fie lipsită total de produsele coloniale iar produsele agricole şi manufacturiere să nu fie lipsite de pieţe de desfacere. În plus, amploarea contrabandei şi imposibilitatea de a interzice total accesul pe litoralul european a făcut multe breşe în blocadă.       Consecinţele blocadei asupra o...
Citiți mai multe