Istorie

  Peisajul politic european a fost puternic bulversat de trei evenimente consecutive care s-au succedat în anul 1740: moartea lui Frederic Wilhelm, regele Prusiei (31 mai), moartea împăratului Carol al VI-lea (20 octombrie) şi moartea ţarinei Ana Ivanovna (28 octombrie). Primele două evenimente au avut o influenţă foarte mare asupra Imperiului, profilul politic al acestuia fiind profund bulversat şi definitiv schimbat. La moartea lui Frederic Wilhelm, regele care dăduse Prusiei o armată foarte puternică, principe regal a devenit Frederic al II-lea (1740-1786). După moartea lui Carol al VI-lea: Pragmatica Sancţiune conferea tronul fiicei acestuia Maria Tereza, în vârstă de 23 de ani. Carol al VI-lea făcuse eforturi şi sacrificii foarte mari pentru ca marile puteri să garanteze succesiunea pe care el o propusese. Spania în 1725, Rusia şi Prusia (1726), apoi Marea Britanie, Franţa, Pemont-Sardinia au recunoscut Pragmatica Sancţiune . In ciuda faptului că Dieta imperială a apr...

    Secolul al XIX-lea a fost o perioadă de transformări profunde pentru economia românească. De la constrângerile impuse de Imperiul Otoman până la afirmarea pe scena internațională prin tratate comerciale și politici protecționiste, România a parcurs un drum complex în dezvoltarea comerțului exterior. Acest articol explorează evoluția relațiilor comerciale, direcțiile de export și import, precum și provocările economice ale epocii. Comerțul Transilvaniei cu Principatele Române • În 1837–1838, peste 94% din comerțul exterior al Transilvaniei se desfășura cu Țara Românească și Moldova. • Schimburile cu Ungaria și Austria erau marginale, sub 10%. • Monopolul otoman asupra produselor agricole afecta grav economia principatelor române. 🛑 Monopolul Otoman și Contrabanda • Poarta Otomană impunea prețuri arbitrare la exportul de grâu, oi, miere, seu. • Contrabanda era o practică frecventă pentru a ocoli restricțiile. • Pacea de la Adrianopol (1829) a eliminat monopolu...

  După eşecul turcilor în faţa imperialilor şi acceptarea tratatului de la Karlowitz (1699), turcii păreau a se resemna cu pierderea importantelor poziţii deţinute în Europa centrală vreme de peste un secol şi jumătate. Surprinzătorul succes, puţin exploatat atunci, de la Stănileşti (1711), în faţa armatelor ţarului (obosite după războiul cu suedezii), dar şi celelalte succese ale campaniilor otomane pe frontul rusesc care au condus în cele din urmă la tratatul de la Adrianopol (24 iunie 1713), i-au stimulat pe turci în decizia lor de a relua campania în Europa. Un rol important în reluarea politicii de recucerire a teritoriilor pierdute, de reluare a luptelor pentru anularea tratatului de la Karlowitz l-a avut marele vizir Silahdîr Ali Paşa, care credea în capacitatea armatei otomane de a ieşi învingătoare dintr-un nou război. Sub influenţa vizirului, sultanul Ahmet al III-lea a reluat lupta sa împotriva Veneţiei, profitând de altfel de lungul război de succesiune spaniol care...

  La finalul secolului al XVII-lea, Europa central-sud-estică a fost martora unei schimbări geopolitice majore. Tratatul de la Karlowitz, semnat în 1699, a pus capăt unui lung conflict între Imperiul Otoman și Liga Sfântă, marcând începutul declinului influenței otomane în regiune. Acest articol explorează contextul negocierilor, teritoriile cedate și consecințele politice și economice ale tratatului. 📅 Negocierile și semnarea tratatului • Negocierile de la Karlowitz au început în iulie 1698. • Pe 26 ianuarie 1699, Imperiul Otoman a semnat tratatul de pace cu Austria, Veneția și Polonia. • Rusia, nemulțumită de rezultate, a încheiat o pace separată cu otomanii abia pe 15 iulie 1700. 🗺️ Teritorii cedate și redistribuirea influenței • Austria a primit Ungaria și Transilvania, cu excepția Banatului Timișoarei. • Polonia a obținut Podolia și partea vestică a Ucrainei. • Veneția a primit Moreea, Corintul, Insula Sainte-Maure, teritorii din Dalmația, Albania și Bosnia, da...

Franţa putea, prin puterea economică pe care o avea, prin comerţul său extern, declanşând un război economic, să slăbească economia olandeză. Un război economic nu era suficient însă pentru regele francez. El, timp de patru ani, a pregătit acest război, atât pe plan militar, cât şi pe plan diplomatic. Un tratat secret semnat la Douvres (1670) cu regale englez Carol al II-lea, o nouă alianţă cu Suedia (1672), ocuparea ducatului Lorenei, promisiunea de neutralitate a împăratului şi a numeroşi principi germani, alianţa arhiepiscopului de Köln care era în acelaşi timp principe-episcop de Liège, sunt principalele etape ale acestei intense activităţi diplomatice menite a izola adversarul, garantând apoi un succes facil. Armata franceză, pregătită şi ea timp patru ani de către Louvois, a pornit în aprilie 1672 către Provinciile Unite trecând prin episcopatele de Liège şi Köln, traversând Rhinul prin vadul Tollhuis la 12 iunie şi trecând pe la Nimègue, intra la 20 iunie în Utrecht. Această...