Istorie

🏛️ Introducere Prima jumătate a secolului al XVIII-lea a fost marcată de o serie de conflicte și reconfigurări geopolitice care au modelat echilibrul de putere în Europa. Dinamica dintre marile puteri – Anglia, Franța, Austria, Prusia și Rusia – a fost influențată de interese divergente, succesiuni dinastice contestate și rivalități coloniale. În acest context, Anglia își afirmă vocația maritimă, Franța își apără prestigiul continental, iar Prusia își consolidează statutul de putere militară emergentă. 🇬🇧 Anglia: de la izolare insulară la echilibru continental • Până în 1714, Anglia a fost percepută ca un actor izolat, cu o politică externă dominată de interese maritime și comerciale. • Urcarea pe tron a dinastiei de Hanovra integrează mai bine Anglia în politica continentală. • După pacea de la Utrecht (1713), Anglia obține: • Coloniile franceze din America de Nord • Gibraltarul – control strategic asupra Mediteranei • Politica externă engleză urmărește menținer...

🏛️ Introducere După 1659, Franța intră într-o perioadă de afirmare continentală, susținută de o politică externă agresivă și ambițioasă. Sub conducerea lui Ludovic al XIV-lea, statul francez urmărește consolidarea granițelor, limitarea influenței Habsburgilor și extinderea prestigiului regal. Cu o armată impresionantă și o rețea de alianțe, Franța devine un actor central în conflictele europene, dar eforturile sale militare și diplomatice vor avea rezultate mixte. ⚔️ Obiectivele strategice ale Franței • Prevenirea reunificării Habsburgilor sub aceeași coroană (Austria + Spania) • Definitivarea granițelor de est și nord-vest, considerate vulnerabile • Afirmația gloriei regale printr-o politică externă prestigioasă Ludovic al XIV-lea dispune de: • Cea mai mare armată permanentă din Europa (300.000 soldați) • Alianțe tradiționale cu Suedia, principii protestanți și Anglia 🌍 Realități geopolitice și limitări • Revocarea Edictului din Nantes (1685) îndepărtează Franța ...

Dominantă în structurile economiilor europene, chiar şi pentru statele considerate avansate, este agricultura . Proprietatea funciară este nu numai sursa principală de existent a milioane de oameni, ci şi fundamental tradiţional al bogăţiei statelor. Pe ea s-a clădit o ierarhie socială, o civilizaţie şi o societate rurală . Condiţiile climatice nu sunt generoase, Europa trăind efectele „micii glaciaţiuni” (1500-1700). Orice factor perturbator uman, climatic, epidemiile, războaiele, blocajul tehnologic, accentuează caracterul vulnerabil al agriculturii. În perioada 1640-1730, Europa intră într-o recesiune economică, diferenţiată şi neuniformă. Criza monetară este însoţită de o scădere dramatică a preţurilor, recolte catastrofice, sterilitate şi mortalitate. Semnele de relansare apar în deceniul 1690-1700. Pentru ca, începând cu anii 1730 şi până la sfârşitul secolu-lui al XVIII-lea, preţurile, în special la produsele agricole, să crească. Producţiile rămân însă de subzistenţă ...