De la Mișcarea Europeană la primul organism pan‑european al cooperării democratice
La 28 octombrie 1948, Comitetul Internațional care organizase Congresul de la Haga a fondat Mişcarea Europeană, o organizație permanentă dedicată promovării unificării Europei. Printre președinții de onoare s‑au numărat personalități de prim rang: Léon Blum, Winston Churchill, Alcide De Gasperi și Paul‑Henri Spaak, garanți ai caracterului internațional și nepartizan al inițiativei.
Totuși, instituțiile create în 1948 – Uniunea Occidentală și Organizația Europeană de Cooperare Economică (OECE) – nu răspundeau pe deplin obiectivelor formulate la Haga. Europa avea nevoie de o structură politică mai ambițioasă.
În iulie 1948, ministrul francez de externe Georges Bidault a prezentat, în cadrul Consiliului Consultativ al Tratatului de la Bruxelles, prima propunere oficială privind crearea unui parlament european. Reacțiile au fost rezervate, dar discuțiile au continuat.
La 26 octombrie 1948, Consiliul de la Bruxelles a decis formarea unui Comitet pentru studiul și dezvoltarea unității europene, alcătuit din reprezentanții celor cinci state membre ale Uniunii Occidentale. Reunit la Paris sub președinția lui Édouard Herriot, Comitetul a analizat o propunere franco‑belgiană privind crearea unei Adunări Parlamentare Europene.
Poziția Marii Britanii: cooperare interguvernamentală, nu integrare supranațională
Delegația britanică a venit cu o contra‑propunere:
• crearea unui Consiliu European cu competențe limitate la probleme de interes comun
• excluderea apărării și a chestiunilor economice (atribute ale OECE)
• înființarea unei Adunări formate din delegați ai guvernelor
• refuzul acordării oricărei puteri decizionale proprii Adunării
Marea Britanie dorea o structură strict interguvernamentală, dependentă de voința executivelor naționale. În schimb, Franța și Belgia susțineau un organism cu caracter parlamentar real și competențe extinse.
🤝 Compromisul din ianuarie 1949: nașterea Consiliului Europei
La reuniunea Consiliului Consultativ al Tratatului de la Bruxelles (27–28 ianuarie 1949), Marea Britanie și‑a moderat poziția și a acceptat crearea unei Adunări Parlamentare cu rol consultativ.
Miniștrii de externe au convenit asupra înființării Consiliului Europei, compus din:
• Comitetul Miniștrilor – organism interguvernamental, cu ședințe cu ușile închise
• Adunarea Consultativă – organism parlamentar, cu ședințe publice
Au fost invitate la negocieri și alte state: Danemarca, Irlanda, Italia, Norvegia și Suedia.
📜 Semnarea Statutului Consiliului Europei (5 mai 1949)
La o lună după semnarea Tratatului Atlanticului de Nord, cei zece miniștri de externe s‑au reunit la Londra, în Palatul St. James, pentru finalizarea documentului.
La 5 mai 1949, Statutul Consiliului Europei a fost semnat de cele zece state fondatoare:
Franța, Marea Britanie, Danemarca, Irlanda, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Norvegia, Suedia.
Comunicatul oficial sublinia:
„Caracteristica esenţială a Statutului este crearea unui Comitet al Miniştrilor şi a unei Adunări Consultative, al căror ansamblu constituie Consiliul Europei.”
Statutul a intrat în vigoare la 3 august 1949, iar primele sesiuni au avut loc la Strasbourg, oraș ales ca simbol al reconcilierii europene.
⚙️ Competențele Consiliului Europei
Consiliul Europei are atribuții în domeniile:
- economic
- social
- cultural
- științific
- juridic
- administrativ
Sunt excluse explicit:
- politica externă
- apărarea națională
Totuși, Adunarea Consultativă a încercat în 1950 să recomande crearea unei armate europene, depășindu‑și competențele. Comitetul Miniștrilor a respins propunerea, dar a acceptat ulterior dezbateri privind „pacea bazată pe justiție și cooperare internațională”.
🧩 Structura duală: un compromis între viziuni
Consiliul Europei funcționează pe baza unui echilibru între:
🔹 Adunarea Consultativă
- reprezentare ponderată
- delegați înregistrați alfabetic pentru a favoriza grupurile transnaționale
- rezoluții adoptate cu majoritate de două treimi
🔹 Comitetul Miniștrilor
- examinează textele votate de Adunare
- poate contribui la unanimitate sau poate exercita veto
- nu are puterea de a pune în aplicare rezoluțiile
🕊️ Prioritatea absolută: drepturile omului
Consiliul Europei a devenit garantul european al drepturilor fundamentale. La 4 noiembrie 1950, a fost adoptată Convenția Europeană a Drepturilor Omului, document care enumeră drepturile și libertățile cetățenești și instituie mecanisme de protecție.
🇪🇺 Simbolurile Europei: drapelul și imnul
- 1955 – adoptarea drapelului european: cercul celor 12 stele aurii pe fond albastru, simbol al unității și plenitudinii
- 1972 – adoptarea imnului european: Oda bucuriei (Beethoven, Simfonia a IX‑a)
- 1986 – drapelul devine și emblema oficială a Uniunii Europene
Comentarii
Trimiteți un comentariu