Istorie

🏛️ Introducere Alegerea generalului Charles de Gaulle ca președinte al Franței în 1958 și fondarea celei de-a V-a Republici au marcat o ruptură profundă în dinamica politică europeană postbelică. De Gaulle a promovat o viziune suveranistă, contestând atât construcțiile supranaționale europene, cât și dominația americană în cadrul Alianței Atlantice. Între 1958 și 1968, Franța a devenit un actor central în redefinirea echilibrului geopolitic occidental. 🇫🇷 Viziunea gaullistă: independență și vocație de mare putere • De Gaulle consideră că Franța trebuie să-și recapete statutul de mare putere, pierdut după al Doilea Război Mondial. • Prioritatea sa absolută: afirmarea independenței naționale și reducerea influenței supranaționale. • Contestă: • Suprematia construcțiilor supranaționale față de cooperarea interstatală • Orientarea excesivă a Europei Occidentale către SUA 🛡️ Relația tensionată cu NATO și SUA Memorandumul din 17 septembrie 1958 • Adresat lui Eisenhower ...

🏛️ 1. Debutul Revoluției: abolirea feudalismului și afirmarea drepturilor • 4 august 1789: Decretul de abolire a sistemului feudal – eliminarea privilegiilor nobilimii și clerului. • 26 august 1789: Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului – inspirată de revoluțiile americană și engleză, precum și de gândirea lui Rousseau. • Se afirmă ideea unui contract social între cetățeni egali, bazat pe libertate, proprietate și suveranitate națională. ⛪ 2. Reforma Bisericii și criza financiară • Decembrie 1789: Proprietățile Bisericii sunt naționalizate. • Se introduc assignatele – bancnote garantate cu terenurile confiscate. • Februarie 1790: Jurămintele monastice sunt abolite. • Iulie 1790: Constituția Civilă a Clerului – preoții devin funcționari publici. ⚖️ 3. Constituția din 1791 și monarhia constituțională • Septembrie 1791: Franța devine monarhie constituțională. • Regele păstrează dreptul de veto și numirea miniștrilor. • Vot cenzitar: doar „cetățenii activ...

La 28 octombrie 1948, Comitetul Internaţional care organizase Congresul de la Haga a înfiinţat Mişcarea Europeană, organizaţie permanentă destinată progresului unificării Europei. Preşedinţi de onoare ai acesteia au devenit francezul Leon Blum, Winston Churchill, italianul De Gasperi şi belgianul Spaak, care îi garantau caracterul internaţional şi nepartizan. Crearea Uniunii Occidentale şi a Organizaţiei Europene de Cooperare Economică în cursul anului 1948 nu răspundea obiectivelor afirmate la Congresul de la Haga. În aceste circumstanţe, în iulie 1948 ministrul de externe al Franţei, Bidault, prezenta cu ocazia unei reuniuni a Consiliului Consultativ al Tratatului de la Bruxelles prima propunere oficială la nivel guvernamental referitoare la crearea unui parlament european. Propunerea a fost primită cu o anumită reţinere. Dar la 26 octombrie 1948, Consiliul de la Bruxelles decide constituirea unui Comitet pentru studiul şi dezvoltarea unităţii europene alcătuit din repreze...

🏛️ Introducere După epoca Tudorilor, relațiile dintre monarhie și Parlament în Anglia au intrat într-o spirală conflictuală care a culminat cu războiul civil și abolirea monarhiei. Dinastia Stuart, începând cu Iacob I, a promovat ideea suveranității regale absolute, în contradicție cu aspirațiile Parlamentului de a controla fiscalitatea, religia și administrația. Acest conflict a dus la o redefinire radicală a puterii politice în Anglia. 👑 Iacob I Stuart și doctrina dreptului divin • Iacob I (1603–1625), fost rege al Scoției, devine monarh al Angliei. • În lucrarea True Law of Free Monarchies (1598), susține că: • Regele este locțiitorul lui Dumnezeu pe pământ. • Este autorul legii și nu poate fi judecat de supuși. • Promovează status quo-ul religios, dar e contestat de: • Catolici – consideră reformele prea radicale. • Puritani – le consideră insuficiente. ⚔️ Carol I și escaladarea conflictului • Carol I (1625–1649) relaxează măsurile împotriva catolicilor, i...