Digestele lui Justinian

     Digestele lui Justinian au fost adoptate în anul 533 e.n. Această lucrare enciclopedică este o culegere de fragmente din lucrările jurisconsulţilor clasici.

     Metoda de lucru a comisiei a fost elaborată chiar de către Justinian, prin trei constituţiuni imperiale, care apoi au devenit prefeţe ale Digestelor. Comisia, condusă tot de către Tribonian, era formată din 15 profesori şi avocaţi, care au constatat că opiniile jurisconsulţilor clasici erau în mod frecvent diferite. Or, lucrarea ce trebuia alcătuită de membrii comisiei urma a fi aplicată în practică, astfel încât soluţiile trebuiau să fie unitare. Tribonian l-a sesizat pe împărat în privinţa existenţei acestor controverse, precum şi în legătură cu faptul că unele instituţii erau depăşite. Împăratul a decis, prin 50 de constituţiuni imperiale, să pună capăt tuturor controverselor şi să desfiinţeze toate instituţiile juridice depăşite.

     Pentru elaborarea Digestelor, comisia a valorificat peste 2000 de lucrări clasice, pe care le-a considerat cele mai valoroase, iar fragmentele extrase din cele 2000 de lucrări au fost sistematizate în 50 de cărţi. Cărţile au fost împărţite în titluri, fragmente şi paragrafe. La începutul fiecărui fragment se afla câte o inscriptio, în care era indicat numele jurisconsultului, precum şi lucrarea din care textul a fost extras.

     În vederea citării unui text din Digeste, se utilizează litera “D” urmată de patru numere: primul este numărul cărţii, al doilea este numărul titlului, al treilea este al fragmentului, iar al patrulea este numărul paragrafului. Numerotarea paragrafelor începe cu al doilea; primul paragraf nu se numerotează şi se numeşte principium.

     În fiecare dintre cărţi, sunt tratate diferite materii (posesiunea, proprietatea, succesiunile, etc.); titlurile, însă, au un conţinut unitar, fiecare titlu este dedicat unei probleme de drept determinate.

     În fiecare titlu, fragmentele sunt aşezate într-o anumită ordine, care decurge din metoda de lucru a comisiei. Comisia a fost, la rândul ei, împărţită în trei subcomisii, conduse de către Teofil, Constantin şi Doroteu. Fiecare dintre cele trei subcomisii a cercetat anumite lucrări clasice şi a extras din ele cele mai valoroase fragmente.

     Prima subcomisie a cercetat lucrările lui Masurius Sabinus, comentariile la adresa acestor lucrări, numite libris ad Sabinum, precum şi Digestele lui Salvius Iulianus. Fragmentele extrase din această categorie de lucrări au format masa sabiniană.

     Cea de-a doua subcomisie a extras fragmente din lucrările prin care se făceau comentarii asupra edictului pretorului, alcătuind masa edictală.

     A treia subcomisie a extras fragmente din opera lui Papinian, alcătuind masa papiniană. Tot această subcomisie a extras fragmente din lucrările altor jurisconsulţi, care au fost constituite în appendix.

     După ce fiecare subcomisie a extras fragmentele din lucrările care i-au revenit, comisia s-a reunit în plen, după care s-a trecut la redactarea titlurilor. Astfel, ori de câte ori citim un titlu din Digeste, constatăm că mai întâi figurează fragmente din operele lui Sabinus şi Salvius Iulianus, apoi încep fragmentele prin care se comenta edictul pretorului, după care vor fi observate fragmente din opera lui Papinian şi, în fine, din alţi jurisconsulţi.

      Digestele lui Justinian au fost tipărite în numeroase ediţii. Cele mai bune ediţii au fost cele îngrijite de Th. Mommsen, din 1870 şi de Pietro Bonfante, din 1931.

 

Sursa: Emil Molcuț, Drept roman