Bizanțul sub Paleologi

-
    Cruciadele şi dominaţia latină au lăsat Imperiul Bizantin într-o stare de epuizare economică accentuată, cu un teritoriu ce reprezenta numai umbra celui din vremea Comnenilor. La Constantinopol, palate şi cartiere întregi se găseau în ruină, iar oraşul îşi revenea cu greu de pe urma celor întâmplate în 1204. Celelalte localităţi ale Imperiului erau de asemenea imaginea capitalei, speranţele revenirii la prosperitatea de alatădată fiind minime: negustorii veneţieni şi genovezi exploatau la maxim comerţul cu Orientul grecesc. Imperiul era redus în Asia Mică, la teritoriul Imperiului de la Niceea; în Europa, la Tracia şi la o parte a Macedoniei. De jur împrejur erau state independente sau ostile: Trebizonda, care până la cucerirea de către turci, a trăit din propriile resurse; despotatul de Epir şi ducatul Nepratos, State greceşti care acceptau destul de greu suzeranitatea bizantină. Ducatul Atenei, a continuat să aparţină francezilor, după care a trecut în mâna catalanilor, iar principatul Moreei a revenit în cele din urmă Imperiului. În sfârşit, nenumăratele insule şi o mare parte a localităţilor de coastă erau în mâna genovezilor şi a veneţienilor. Ceva mai departe de acest Imperiu dislocat şi aflat în agonie, se găseau Statele din Occident, Serbia, Bulgaria şi turcii.
     Aceasta era situaţia în momentul în care trupele lui Mihail al VIII-lea Paleologul (1259- 1282), au pătruns în Constantinopol. În această ultimă perioadă a Istoriei Bizanţului (1261-1453) distingem două etape: domnia lui Mihail al VIII-lea şi cea a succesorilor săi. Anul 1282, când moare Mihail al VIII-lea şi ajunge la tron Andronic al II-lea (1282-1328), a marcat de fapt o ruptură însoţită de decadenţa bizantină; Mihail al VIII-lea a avut ca principal obiectiv împiedicarea ofensivei latine în Orient, activitatea şi succesul politicii făcându-l drept ultimul mare împărat al Bizanţului. Un om singur nu putea însă înlătura cauzele profunde ale declinului unui Imperiu epuizat, de aceea succesorii săi nu au putut face mai mult decât să întârzie deznodământul final. Andronic al II-lea (1282-1328) şi Andronic al III-lea (1328-1341) au asistat neputincioşi la creşterea puterii turcilor în Asia. Ioan al V-lea (1341-1391), împreună cu Ioan al VI-lea Cantacuzino ( 1341-1355) au văzut cum sârbii lui Duşan ajungeau la porţile Constantinopolului precum şi primele cuceriri turceşti în Europa. Sub Manuel al II-lea (1391-1425) şi Ioan al VIII-lea (1425-1448), progresul turcilor a redus Imperiul la capitală şi la împrejurimile acesteia, iar călătoriile umilitoare ale ultimilor doi în Occident pentru a cere ajutor, au rămas infructuoase.  Deznodământul era deci inevitabil şi a survenit în 29 mai 1453, când ultimul împărat bizantin Constantin al XI-lea a murit eroic pe zidurile Constantinopolului asaltat de turci.
 
 
Sursa:  Aspecte ale istoriei și spiritualității Bizanțului

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Politica interna a lui Stefan cel Mare

-
   Preocuparea dominantă a domniei lui Ştefan a fost emanciparea Moldovei de sub stăpânirea străină. Dar lupta pentru independenţă, pentru a avea şanse de reuşită, presupunea un stat puternic, eliberat de tutela marii boierimi; şi, în acţiunea domnului efortul de centralizare a statului şi progresiva sa afirmare pe plan internaţional au fost indisolubil legate.     Statul era în primul rând domnia; de la primele sale acţiuni şi până la cele din urmă, Ştefan a desfăşurat un efort neabătut pentru consolidarea puterii domneşti. Abia înscăunat în 1457, după ce a încercat să obţină prin negocieri recunoaşterea sa de către coroana polonă şi, în acelaşi timp, izgonirea din Polonia a domnului fugar, Ştefan smulge concesiile urmărite prin expediţii militare în regatul vecin. La capătul domniei, în 1504, pentru a frânge rezistenţa unei părţi a boierimii şi pentru a-l impune ca succesor pe fiul său Bogdan, pe care-l considera cel mai apt să-i continue opera, Ştefan se ridică de pe patul de m
Citiți mai multe