Calatori straini despre Tarile Romane (6)

-
      Iata cum ii descrie pe romani, ofiterul austriac   Friedrich Schwanz von Springfels, dupa vizita sa in Oltenia in prima jumatate a secolului al XVIII lea
    Ca meseriași, găsești doar puțini cizmari și croitori, cât și blănari. Maiștri meșteșugari nu sunt deloc, decât doar dacă am vrea să socotim astfel pe țiganii care îndestulează toată țara cu munca lor de fierari și lăcătuși.
     În ce priveste felul lor de viață ei nu sunt greu de mulțumit cu mâncarea, grâu, carne, pește, vânat se pot avea din belsug, dar la gătit nu se pricep. Apoi și multele posturi condamnă pe bieții români, de cele mai multe ori, la usturoi, ceapă și supă de varză, pâine se mănâncă de asemenea puțină, căci boierii înșiși și toți cei care sunt mai de seamă, întrebuințează în locul ei azimă, adică un aluat de făină de grâu cea mai bună și cea mai albă, copt în spuză, iar cei de rând un aluat din făină de mei sau chiar mămăligă, adică o fiertură vârtoasă de făină de păpușoi fiartă cu apă într-o tingire, putând apoi fi tăiat cu cuțitul. Dar pe de altă parte, vinul bun și mult trebuie să suplinească într-o oarecare măsură acest cusur.
    Portul și îmbrăcămintea celor mai de seamă este asemănător cu acela al polonilor, dar nu în ceea ce privește pe al femeilor […]. Tăranii merg vara îmbrăcați cu o cămașă pe care ei o lasă să atârne peste ițari; îți încing trupul cu o cingătoare îngustă, iar în locul cizmelor polone poartă opinci croite din piele netăbăcită de porc sau de vită, pe care ei le leagă meșteșugit de picior cu nojițe și le numesc opinci „Opintsch“.
     Locuințele lor erau odinioară mai mult sub pământ, pe acestea ei le numesc bordeie, dar după ce Excelența sa domnul general comandant a poruncit să fie clădite case, ei au început să locuiască în case deasupra pământului. Printre mănăstirile lor se află unele mari și destul de bine clădite; odăile de sus ca și cele de jos sunt boltite. Dintre casele stăpânirii sau ale boierilor se găsesc puține bune afară de hanul de la Craiova și de palatul domnului Constantin la Brâncoveni, unde se află casa lui de baștină.
 
Sursa: Bogdan Murgescu, Istoria Romaniei in texte

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Cauzele instaurarii regimului fanariot

-
Se consideră că epoca fanariotă, în Moldova, începe în anul 1711, iar în Ţara Românească, în anul 1716. În ce priveşte cauzele instaurării acestui regim, de asemenea, s-au dat explicaţii diferite. Unii istorici au afirmat că principala cauză a introducerii acestui regim de către otomani a fost neîncrederea în domnii locali, în boierimea locală, care se ridica la luptă pentru înlăturarea suzeranităţii otomane. Alţii au afirmat că principala cauză a constat în faptul că datorită condiţiilor vitrege, boierimea locală s-a ruinat şi, ducând lipsă de bani, ea nu mai putea participa la lupta din Istanbul pentru scaunul domnesc, care era din ce în ce mai scump. Nimicirea dinastiilor domnitoare din cele două ţări româneşti au acutizat la maximum raporturile dintre diferitele partide boiereşti, fiecare străduindu-se să înainteze candidatul ei la domnie dintre boierii pământeni, evident, partida „turcofilă” fiind favorizată în această competiţie de Poartă. Atunci când şi această formă
Citiți mai multe

Campania otomană din anul 1538 şi consecinţele ei pentru Moldova

-
Anul 1538 a fost fatal pentru domnia lui Petru Rareş. Domnul Moldovei nu lasă nepedepsită campania poloneză din Moldova din anul precedent şi, în luna ianuarie, oastea moldoveană (circa 20 000 oşteni) intra în Polonia unde nimiceşte, practic, toată armata apărării curente (circa 2 000 oşteni). Încercarea polonezilor de a-l pedepsi pe Rareş suferă eşec: în februarie 1538, o nouă oaste poloneză este zdrobită pe Siret. În aceste condiţii, regele Sigismund apelează la Poartă. Solul polon Erasmus de Kretkow, sosit la Constantinopol în mai 1538, cerea ca sultanul "să numească in locul lui (a lui Petru Rareş) un alt om din neamul său în fruntea Valahiei, provincia sa tributară". Este prima solicitare de acest fel a regelui polon. Prin ea, Sigismund revine la planul otoman propus polonilor în 1533, dar refuzat atunci. Prin această cerere polonezii dau frîu liber acţiunilor otomanilor în Moldova, acceptă ca sultanul să numească domn în Moldova, ceea ce a afectat serios statutu
Citiți mai multe

Politica interna a lui Stefan cel Mare

-
   Preocuparea dominantă a domniei lui Ştefan a fost emanciparea Moldovei de sub stăpânirea străină. Dar lupta pentru independenţă, pentru a avea şanse de reuşită, presupunea un stat puternic, eliberat de tutela marii boierimi; şi, în acţiunea domnului efortul de centralizare a statului şi progresiva sa afirmare pe plan internaţional au fost indisolubil legate.     Statul era în primul rând domnia; de la primele sale acţiuni şi până la cele din urmă, Ştefan a desfăşurat un efort neabătut pentru consolidarea puterii domneşti. Abia înscăunat în 1457, după ce a încercat să obţină prin negocieri recunoaşterea sa de către coroana polonă şi, în acelaşi timp, izgonirea din Polonia a domnului fugar, Ştefan smulge concesiile urmărite prin expediţii militare în regatul vecin. La capătul domniei, în 1504, pentru a frânge rezistenţa unei părţi a boierimii şi pentru a-l impune ca succesor pe fiul său Bogdan, pe care-l considera cel mai apt să-i continue opera, Ştefan se ridică de pe patul de m
Citiți mai multe