Autonomia orașelor medievale din Țara Românească și Moldova

        Autonomia orașelor medievale din spațiul românesc s-a construit pe baza unor privilegii scrise, echivalentul occidental al celebrelor charte urbane. Aceste documente stabileau granițele orașului, drepturile comunității și raporturile dintre orășeni și domnie. Deși domnul rămânea stăpânul suprem al teritoriului, orașele beneficiau de o libertate reală în administrarea propriilor resurse și în apărarea intereselor colective.

📜 Privilegiile urbane – fundamentul libertății orașelor medievale

Primul privilegiu urban cunoscut în Țara Românească este cel al Câmpulungului, emis între 1418–1420 de Mihai Vodă, fiul lui Mircea cel Bătrân. Deși originalul nu s-a păstrat, conținutul său este cunoscut prin întăririle ulterioare. Documentul acorda orășenilor:

• scutire de găleată (dijma din grâne),

• scutire de slujbe domnești,

• scutire de vama pîrcălabilor,

• drept de proprietate ereditară asupra delnițelor, viilor și caselor,

• interdicția ca domnul sau boierii să pretindă moșii în oraș,

• protecția proprietății orășenești împotriva vânzării către străini,

• delimitarea hotarelor orașului și a munților aferenți.

Acest privilegiu transformă Câmpulungul într-unul dintre cele mai libere orașe medievale românești.

 

🏙️ Privilegii urbane în Țara Românească

Orașele aveau privilegii adaptate situației locale. Exemple importante:

• Târgoviște – privilegii inscripționate pe o cruce de piatră, confirmate de Matei Basarab, privind vama vinului.

• Pitești – privilegiu păstrat tot ca inscripție, referitor la vama butiilor de vin.

• Gherghița (1534) – Vlad Vodă întărește hotarele tîrgului, hotărnicite de 12 boieri.

Un caz remarcabil de autonomie este cel din 1597, când, după ce Mihai Viteazul întărește o moșie mănăstirii Golgota, județul și cei 12 pîrgari emit propria lor carte de întărire, confirmând actul domnesc. Această practică arată că orașul avea dreptul de a valida sau contesta acte ce priveau moșia urbană.

🏛️ Privilegii urbane în Moldova

Ștefan cel Mare acordă privilegii orașelor Vaslui și Bârlad, stabilind hotarele moșiilor și scutind tîrgoveții de vamă pentru comerțul intern. Hotărnicia Bârladului a fost realizată la cererea comunității urbane, care s-a prezentat cu jalbă în fața domnului – un exemplu clar de autonomie juridică.

Orașele moldovenești apărau activ proprietatea comună în fața abuzurilor mănăstirilor sau boierilor. Procesele dintre orășeni și marii proprietari sunt numeroase, iar domnii judecau adesea în favoarea comunităților urbane, recunoscându-le drepturile tradiționale.

⚖️ Autonomia juridică și administrativă

Autonomia orașelor se manifesta prin:

• dreptul de a se reprezenta în fața domnului prin șoltuz și pîrgari,

• dreptul de a administra moșiile urbane,

• dreptul de a încasa o parte din vamă,

• dreptul de a valida acte domnești privind proprietățile orașului,

• dreptul de a judeca anumite cauze locale.

Un exemplu spectaculos este cel din Pitești (1591), unde jurământul martorilor într-un proces între boieri se face în fața județului și a pîrgarilor, nu în fața domnului – o dovadă a autorității urbane.

💰 Dreptul de vamă – sursă de venit și autonomie economică

Vama la trecere și vama la desfacerea mărfurilor erau, în principiu, ale domnului, dar orașele primeau prin privilegiu o parte din aceste venituri. Acest lucru le permitea:

• să întrețină infrastructura urbană,

• să administreze moșiile orașului,

• să își susțină instituțiile locale.

Sursa: V. Costăchel, P.P. Panaitescu, A. Cazacu, Viața feudală în Țara Românească și Moldova. Sec. XIV-XVII