Calatori straini in spatiul romanesc in sec. XIX(5)

         Karl von Szepeshazy s-a nascut in Slovacia, Ia Levoea (Leutschau), in 1780 a murit Ia 7 ianuarie 1829. Dupa terminarea studiilor, pe care le-a facut in orasul Eger, el s-a stabilit la Miskolcz unde a lucrat ca notar. In timpul insurectiei nobiliare ungare din anul 1800, Karl von Szepeshazy a participat la aceasta miscare organizand, totodata, in comitatul Borsod un batalion de infanterie, pe care 1-a condus in calitate de locotenent major. Dupa infrangerea insurectiei ca urmare a pacii incheiate in 1801, Szepeshazy a fost primit in randul garzii de corp nobiliare ungare, datorita recomandarii foarte calduroase a comitatului Zips. In calitate de gardist, el a indeplinit serviciul de curierat in timpul campaniei din 1805 si, dupa ce a petrecut cei cinci ani reglementati ca membru al garzii de corp nobiliare ungare, Szepeshazy a obtinut postul de practicant la Cancelaria aulica regala ungara din Viena. Intr -un interval de un an si jumatate, a devenit Onorar (Honorar), iar in 1822 Comisar vice-provincial in activitate in districtul Kogice. In vremea in care a slujit la Viena, Szepeshazy a primit ordin de la imparat ca, in 1810, sa conduca trupele de marinari rusi din Croatia, prin Ungaria Galitia, in Polonia, iar in 1814 sa conduca prin Ungaria, trupele italiene, care se intorceau din captivitatea otomana. In afara acestei activitati meritorii proprii profesiei sale, Karl von Szepeshazy a devenit cunoscut in urma publicarii unor lucrari literare.

         Printre lucrarile sale una se refera la baile termale din Transilvania.  Partea referitoare Ia Transilvania  si Banat din Ghidul cel mai nou pentru regatul Ungariei si pentru tarile vecine cu date statistice ale numarului de orase libere regale, targuri, sate impreuna cu o harta a statiilor de posta din Ungaria si Transilvania, legate de descrierea amanuntita a tuturor bailor minerale, a izvoarelor de apa minerala, izvoarelor terapeutice ale regatului Ungariei, Croatiei, Sloveniei si Transilvaniei cuprinde informatii deosebite amanuntite despre calitatea, compozitia, efectul,  amplasarea bailor si izvoarelor amintite.

         Borsec. Aceasta izvorate curate din malul paraului, care curge pe acolo printr-un  jgheab scurt, se varsa in Oran. Aceasta apa intrece toate celelalte izvoare de apa minerala acidulate din Transilvania, prin raceala, limpezime, gust placut, miros patrunzator si cantitatea de substante eterice, pe care o depune nu numai in bule foarte mici si apropiate una de alta  pe marginea paharului, ci si cand este recoltata proaspata si le arunca in sus cu un susur precum un vin puternic. Bauta mai des, te inteapa, iti furnica nasul inca de departe cu miros de pucioasa, iar daca o bei in cantitati si mai mari iti face capul greu si iti provoaca ameteli. Sticlele umplute cu aceasta apa bine inchise explodeaza. Din aceasta cauza, chiar cu cea mai mare precautie, aceasta apa nu poate fi transportata in locuri mai indepartate decat cu mare grija.

        Bozes. In comitatul Hunedoara din Transilvania, intr-o vale care se intinde mult in jurul izvorului, la poalele unui munte stancos, tasneste un izvor mineral  care se afla la aproximativ doua ore de drum inspre apus de orasul Orastie(Szaszvaros). Fundul izvorului este plin cu nisip si pietre acoperite cu un fel de sare de culoare ocru, pe care aceasta apa o depune in curgerea ei. In ceea ce o priveste, apa este stralucitoare si limpede; dace o torni intr-un pahar, este efervescenta si produce foarte multe bule gazoase, care se sparg cu mare zgomot. Gustul ei este acidulat ca vinul si intepator. Partite componente sunt: 1. un fond mineral acidulat; 2. sulfat feros de concentratie slaba; 3. fier; 4. Pamant absorbant; 5. sare minerala; 6. sare muriatica. Efectele: ca la apa gazoasa.

      Geoagiu. La o jumatate de ora de acest sat, care se afla in comitatul Hunedoara din Transilvania, in tinutul Manis si la aproximativ doua mile de Orastie, se afla o colina, care este vestita datorita numeroaselor izvoare, cand mai calde, cand mai putin calde, dar care contin aceleasi parti componente. Intreg locul este inconjurat cu piatra de var care produce aceasta apa, iar totul in apropiere este acoperit cu un astfel de strat de var. Caldura masurata cu termometrul Reaumur este urmatoarea: 1. in baia cea mare de la izvorul mare aflat pe latura de rasarit, temperatura este de 28 °; 2. tot acolo, la un alt izvor aflat inspre sud temperatura este de 25°; 3. in baia cea mica temperatura este de 25°; 4. in asa numita baie a contelui Banffy temperatura este de 26°. 5. in baia cea veche, intre case, temperatura este de 23°.

        Baile Herculane sau izvoarele de apa minerala de la Mehadia. De fel lipsite de mare importanta, aceste izvoare tarnaduitoare au primit inca la inceputurile antichitatii numele eroului din mitologia greaca, pentru a atrage, astfel, atentia asupra uriaselor lor puteri curative, dovedite inca din vremuri stravechi. Drept multumire pentru ajutorul si vindecarea dobandita, imparati, generali si senatori au ridicat aici, inca din vremea romanilor monumente si altare, ale caror ramasite vrednice de a fi vazute se gasesc inca si in zilele noastre. Aceste bai se afla pe teritoriul Regimentului de granita romano-iliric, la aproximativ o jumatate de mila de localitatea de granita Mehadia, la doua mile  de Orsova si la 20 de mile de Timisoara, intr -o vale stramta, marginita de munti inalti si impaduriti. Prin vale curge raul Cerna. Dupa ce romanii au fost alungati din acest tinut, aceste bai au fost distruse de popoarele barbare, care au ocupat Dacia. Pana in 1735, ele au ramas complet nefolosite. Atunci au fost, in fine, scoase la lumina dintre ruinele for si, pas cu pas, au fost construite. Toate aceste bai opt la numar, au, ce-i drept, temperaturi diferite, dar toate sunt atat de fierbinti, incat nimeni nu poate rezista sa se imbaieze mai mult de zece minute. Chiar si romanii, care pot ramane cel mai mult in baile cele mai fierbinti, nu rezista aici decat cateva minute trebuie sa le lase sä se raceasca inainte de a le folosi.

Sursa: Paul Cernovodeanu, Calatori straini in Tarile Romane in sec. XIX