Istorie

  Reforma agrară din 1921 a fost una dintre cele mai importante transformări sociale și economice din România interbelică. Prin redistribuirea terenurilor agricole, s-a urmărit crearea unei clase țărănești libere și prospere, capabilă să susțină dezvoltarea rurală și securitatea alimentară a țării. Acest articol analizează impactul reformei asupra structurii proprietății, producției agricole și exporturilor, oferind o imagine completă a agriculturii românești în perioada 1921–1938. 📊 Impactul Reformei Agrare din 1921 • Expropriere: 5.804.838 ha de la 18.262 proprietari • Împroprietărire: 1.393.353 țărani • Creșterea exploatațiilor mici (sub 10 ha): de la 43,9% la 73,7% • Scăderea exploatațiilor mari (peste 100 ha): de la 40,2% la 10,5% 🧱 Structura exploatațiilor agricole • Exploatații mici (0–5 ha): 75% din total, 28% din suprafața agricolă • Exploatații mari (peste 500 ha): 17,6% din suprafață • Exploatații mijlocii (10–100 ha): doar 24,2%, sub media europeană 🌍...

  Între Revoluția de la 1848 și desăvârșirea unirii politico‑statale din 1918, România a traversat una dintre cele mai dinamice perioade de dezvoltare economică. Modernizarea accelerată a fost susținută de politici protecționiste, investiții în infrastructură și apariția unor ramuri industriale noi. 🛡️ Politici economice protecționiste și stimulente industriale Două măsuri legislative au avut un impact decisiv: • Tariful vamal protecționist din 1866, care a protejat producția internă. • Legea de încurajare a industriei din 1887, ce acorda: • scutire de impozit pe 15 ani, • scutiri de taxe vamale pentru importul de utilaje, • reduceri de tarife feroviare. Aceste măsuri au impulsionat apariția și dezvoltarea întreprinderilor industriale. 📊 Recensământul industrial din 1860: primele date statistice Recensământul „stabilimentelor industriale” din 1860 consemna: • 12.887 stabilimente, dintre care: • 2.986 create între 1830–1840, • 2.032 între 1840–1850, • 7.489 între...