Istorie

În secolul al XVIII‑lea, lumea atlantică a cunoscut o intensă circulație a ideilor. Europa privea spre America, iar America își întorcea privirea spre Europa. Pentru coloniștii britanici din Lumea Nouă, Europa – în special Anglia și Franța – devenea o sursă de inspirație intelectuală, un model cultural și un reper politic. În același timp, spiritul pragmatic, empiric și orientat spre inovație al coloniștilor americani crea un teren fertil pentru pătrunderea ideilor iluministe. În lipsa unor structuri sociale rigide, precum cele din Europa, americanii erau mai pregătiți să adopte concepții noi despre drepturi naturale, rațiune, știință și libertate. Un mediu intelectual pregătit pentru Iluminism Coloniștii trăiau într‑o societate în care adaptarea la condiții noi era o necesitate. Confruntarea liberă a ideilor, fie în plan religios, fie politic, era parte din viața cotidiană. Deși religia avea un rol marcant, contextul cultural al coloniilor – mai ales în Noua Anglie – favoriza al...

      Expansiunea islamică din Evul Mediu timpuriu a remodelat profund harta politică a Mediteranei. În doar câteva generații, lumea islamică a trecut de la un nucleu arab restrâns la un imperiu continental și maritim care se întindea din Atlantic până în Asia Centrală. Această transformare a avut două etape distincte, fiecare cu impact major asupra Europei, Africii de Nord și Orientului Apropiat. Prima etapă: formarea imperiului omeiad (secolul VII) În secolul al VII‑lea, cuceririle arabe configurează vastul imperiu al Omeiazilor, întins: • de la Tanger la Herat, • de la Marea Caspică la Aden. Această expansiune rapidă a fost posibilă datorită mobilității triburilor arabe, slăbiciunii Bizanțului și Persiei și coeziunii religioase oferite de islam. A doua etapă: expansiunea globală (secolul VIII) În secolul al VIII‑lea, expansiunea continuă spre: • Sind, • Transoxiana, • Horezm, • Peninsula Iberică. Cucerirea Spaniei (711–714) de către generalul berber ...

În perioada colonială, relaţiile dintre colonişti şi indigeni au fost caracterizate de o continuă înfruntare pentru stăpânirea teritoriilor. Chiar dacă perioadele de acalmie au alternat cu cele de teribilă adversitate, modul normal de manifestare a relaţiilor dintre vechii şi noii americani a fost războiul. Coabitarea celor două rase nu a fost posibilă: modurile lor de viaţă erau radical diferit .   A fost un noroc pentru coloniştii albi că indienii erau prea puţini, prea înapoiaţi, prea slab organizaţi şi prea dezbinaţi pentru a constitui într-un obstacol insurmontabil pentru europeni. În momentul sosirii acestora în Lumea Nouă, numărul băştinaşilor de la est de Mississippi nu depăşea, probabil, două sute de mii. Cea mai puternică era confederaţia triburilor irocheze, care stăpânea zona de la vest de viitorul New York. În sud-est era o puternică confederaţie a triburilor Muskogean. Departe în nord-vest, în prerii, triburile Sioux aveau o oarecare organizare. Unele triburi din...