Postări

Se afișează postări din martie, 2018

Războiul din Vietnam: independență, intervenție americană și unificare forțată (1954–1975)

În 1954, Vietnamul și-a câștigat independența după aproape un secol de dominație colonială franceză. Acordurile de la Geneva au împărțit țara, asemenea Coreei, de-a lungul paralelei 17: • Nordul – Republica Democrată Vietnam, regim comunist condus de Ho Și Min • Sudul – Republica Vietnam, regim anticomunist sprijinit de Statele Unite Această împărțire a transformat Vietnamul într-unul dintre principalele fronturi ale Războiului Rece. 🌏 Context geopolitic: teama de extindere a comunismului în Asia Statele Unite urmăreau să împiedice extinderea comunismului în lumea a treia, în special în Asia, unde numeroase state își câștigau independența. Vecinătatea Vietnamului cu China comunistă alimenta temerile privind o „dominare roșie” a întregii Indochine. În 1956, Washingtonul a trimis primii consilieri militari în Vietnamul de Sud pentru a sprijini regimul anticomunist în lupta împotriva gherilelor comuniste (Viet Cong), susținute de Nord. 🇺🇸 Escaladarea americană (1964–1969) În 1...

Protectoratul lui Oliver Cromwell: organizare politică, dictatură militară și politica externă (1653–1659)

După victoria parlamentarilor în Războiul Civil Englez, Oliver Cromwell a acceptat titlul de Lord Protector, un titlu asociat în trecut cu regența în perioadele de minorat ale monarhilor. Noul regim – Protectoratul – a fost fundamentat juridic prin „Instrumentul de guvernare”, redactat de generalul John Lambert, primul document constituțional scris din istoria Angliei. 🏛️ Structura Protectoratului: Parlament, Consiliu de Stat și puterea reală a lui Cromwell „Instrumentul de guvernare” stabilea o distribuție aparent echilibrată a puterilor: Puterea legislativă • exercitată de un Parlament unicameral, ales o dată la trei ani; • compus din: • 400 de deputați englezi, • 30 de scoțieni, • 30 de irlandezi, ceea ce simboliza unificarea politică a celor trei regate. Puterea executivă • atribuită Lordului Protector și unui Consiliu de Stat format din 15 membri (7 ofițeri și 8 civili), inamovibili. În realitate, Cromwell concentra puterea, având dreptul de a guverna prin ordonan...

Negocierile Hopkins–Stalin (mai–iunie 1945): tensiuni, compromisuri și începuturile Războiului Rece

Între 25 mai și 7 iunie 1945, Henry Hopkins – unul dintre cei mai apropiați consilieri ai președinților Roosevelt și Truman – a purtat la Moscova o serie de negocieri decisive pentru relațiile dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică. Discuțiile au vizat trei teme majore: • situația Poloniei, • problemele din Extremul Orient, • organizarea Consiliului de Control Aliat pentru Germania. Întâlnirile au scos la iveală tensiunile profunde dintre foștii aliați și au anticipat climatul de neîncredere care avea să definească începuturile Războiului Rece. ⚡ Reproșurile lui Stalin către americani Stalin a deschis discuțiile cu o serie de acuzații la adresa Washingtonului: 1. Invitarea Argentinei la Conferința de la San Francisco URSS considera Argentina un stat cu simpatii pro‑germane, iar includerea ei în procesul fondării ONU era percepută ca o provocare. 2. Propunerea SUA de a include Franța în Comisia de Reparații Stalin a calificat gestul drept o insultă, argumentând că Franța: •...

Politica internă și externă a Franței în timpul Imperiului Napoleonian (1804–1814)

Politica internă a Franței în perioada Imperiului a continuat direcțiile stabilite în timpul Consulatului. Napoleon Bonaparte și-a consolidat treptat puterea, transformând instituțiile statului în instrumente ale autorității sale personale. 🏛️ Centralizarea puterii și autoritarismul napoleonian După 1802, Legislatura a devenit o instituție pur decorativă, iar Tribunatul a fost desființat în 1808. Numărul senatorilor a crescut la 120, toți fiind numiți de împărat după proclamarea Imperiului în 1804. Napoleon a încercat să impună principiul ereditar în statele aflate sub controlul său. Căsătoria cu Maria Luiza de Habsburg (1810) a consolidat această ambiție dinastică, iar nașterea fiului său, Napoleon al II‑lea, supranumit „împăratul Romei”, a oferit o aparență de continuitate monarhică. Cenzură și cultul personalității Regimul napoleonian a restrâns libertățile de exprimare și de acțiune. Printr-un sistem riguros de cenzură, propagandă și control cultural, pictorii și scriitorii Cu...