Istorie

Primele idei de federalizare apar la sfârsitul secolului al XVIII prin intermediul lui Ignatie Martinovici, şeful iacobinilor din Imperiul Habsburgic. El gândise o confederaţie formată din Valahica (Ardealul şi Banatul), Ilirica, Slavonia şi Ungaria (redusă la graniţele sale etnice) cu principalele centre la Timisoara şi Arad, plan ce avea aprobarea lui Robespierre şi ce trebuia înfăptuit prin mijloace revoluţionare. Planul nu a ajuns niciodată în faza finală, deoarece Martinovici a fost decapitat în 1795. Alte idei de federalizare găsim şi la grecul Rigas Velestinus, stabilit în Ţara Românească şi influenţat de filozofia luminilor, şi privind la revolutia franceză din 1789, punctul de plecare al mişcărilor europene de emancipare, a teoretizat o confederaţie sud-est europeană care să se bazeze pe o constituţie şi care să se disocieze de Imperiul Otoman. Încã de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, în corespondenţa purtatã de Iosif al II-lea, împãratul Austriei, cu Ecaterina a I...

Conştiinţa naţională se naşte din încercarea de a construi identitatea unui popor, a unei naţiuni, prin raportare la alte popoare. Câteva dimensiuni specifice acestei raportări sunt: situarea în timp şi în spaţiu, evenimentele istorice, limba, cultura şi civilizaţia, mentalităţile.             Începând cu secolul al XVI-lea, preocupările privitoare la felul în care românii se înscriu în cursul istoriei apar în documente scrise în limba slavonă. Acest interes se dezvoltă datorită contactelor pe care cei preocupaţi de formaţia lor intelectuală încep să le aibă cu alte culturi şi alte civilizaţii. Primul român care afirmă, în lucrarea sa Hungaria (1536), scrisă în limba latină, originea romană şi unitatea limbii şi a poporului român este savantul umanist Nicolaus Olahus. Pasul important este făcut în acest domeniu de cronicarii moldoveni, cei care la mijlocul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, scriin...