Tratatul de la Craiova (1940): context diplomatic, negocieri, evacuare și consecințe sociale
Pe fondul deteriorării accelerate a situației internaționale din anii 1938–1940, politica externă a României a urmărit cu prioritate asigurarea securității naționale și garantarea frontierelor. Deși regele Carol al II‑lea și o parte a elitei politice ar fi preferat menținerea alianței tradiționale cu Franța, realitatea geopolitică a impus un pragmatism dur, determinat de presiunile simultane ale diplomației germane și sovietice. 🌍 România între presiuni externe și cedări teritoriale Pasivitatea Franței și Marii Britanii în fața anexării Cehoslovaciei a transmis Bucureștiului un mesaj clar: nu se putea conta pe sprijin occidental. În acest context, conducerea română a evitat orice acțiune care ar fi putut provoca Germania sau URSS, ceea ce a dus la o serie de cedări economice și teritoriale inevitabile. La 2 iulie 1940, Carol al II‑lea i-a scris direct lui Adolf Hitler, solicitând o colaborare mai strânsă cu Germania. Răspunsul Führerului a fost tranșant: România nu putea evita c...