Postări

Prima împărtire a Poloniei (1772)

-
  După izbucnirea războiului ruso-turc situaţia din Polonia părea a se complica. Confederaţia de la Bar era tot mai puternică pe plan intern, iar Rusia avea tot mai puţină răbdare în faţa acestor tendinţe naţionale. Frederic al II-lea spera tot mai mult în posibilitatea ocupării unor teritorii poloneze, primite drept compensaţie pentru ajutorul acordat Ecaterinei a II-a. Pe de altă parte, Austria nu putea să admită doar prezenţa Prusiei şi Rusiei în Polonia. După succesele răsunătoare obţinute de armata rusă încă de la declanşarea conflictului cu turcii, atât Austria, cât şi Prusia erau îngrijorate de creşterea puterii Rusiei. Încă din mai 1770, guvernul austriac a lăsat să se înţeleagă că Frederic al II-lea avea acordul său pentru ocuparea Prusiei poloneze şi a episcopatului de Ermeland. Rusia, care lăsa impresia puterii mai puţin culpabile în privinţa partajului statului polonez, părea tot mai mult a accepta în noile condiţii ideea lui Frederic al II-lea privind partajul Poloni
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Războiul de succesiune la tronul polonez (1733-1738)

-
  În plină pace, deschiderea unei noi succesiuni poloneze a adus Europa în faţa unei noi crize. Moartea lui August al II-lea (1 februarie 1733), electorul de Saxa şi regele Poloniei, a pus problema succesiunii pe tronul polonez, asta deoarece coroana era electivă. Doi candidaţi s-au anunţat în cursa pentru ocuparea tronului polon: fiul regelui defunct, August, noul elector de Saxa, puternic susţinut de către Austria şi Rusia; şi socrul lui Ludovic al XV-lea, Stanislas Leszczynski, ales rege în 1704 în locul lui August al II-lea, dar detronat după victoria rusă de la Poltava, susţinut de către Franţa. Prusia era legată prin alianţă de Austria şi Rusia încă din 1726, iar aceste trei state încercau acum să-şi impună propriul candidat pe tronul polonez. Mai mult, în secret, cele trei mari puteri au alcătuit, încă din 1732, un plan comun de partaj al statului polonez. Graţie subsidiilor franceze, Stanislas a fost ales de către Dieta electorală rege al Poloniei pe 12 septembrie 173347.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Tratatul de la Kutciuc-Kaïnardji (1774)

-
  Tratatul semnat la 21 iulie 1774 a marcat un mare moment în istoria chestiuni orientale. Acest tratat scoate în evidenţă modul de raportare al Rusiei la noile realităţi din Europa estică. Oamenii de stat ruşi înţelegeau deja poziţia de care se bucura statul rus, intervenind astfel în politica internă a Imperiului Otoman. Tratatul, fără nici o îndoială, consemnează reculul evident al puterii Imperiului Otoman. Rusia, ca urmare a presiunilor Austriei, a retrocedat statului otoman Moldova şi Ţara Românească, dar a păstrat teritoriile Kubanului şi Terekului, apoi întreaga stepă de-a lungul Mării Negre între Bug şi Nipru, inclusiv gurile Niprului. Rusia mai primea controlul Azovului şi a strâmtorii Kerci. Tătarii din Crimeea îşi câştigau independenţa. Practic, în nordul Mării Negre turcii mai păstrau o singură poziţie strategică puternic fortificată: Otceakovul. Sultanul mai accepta ca Marea Neagă să fie deschisă în faţa flotei ruseşti, recunoscând astfel libertatea de navigaţie a ace
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Pacea de la Versailles din 1783

-
  Actul definitiv al tratatului de la Versailles a fost semnat pe data de 3 septembrie 1783, iar el nu putea decât să confirme textul preliminariilor semnate. Tratatul de la Versailles cuprindea patru convenţii: 1. Convenţia anglo-americană, prin care erau confirmate preliminariile din noiembrie 1782. Convenţia recunoştea practice independenţa coloniilor engleze şi formarea Statelor Unite ale Americii. Anglia şi noul stat american îşi stabileau frontierele (dintre Canada şi coloniile devenite independente): Anglia ceda noului stat american toate teritoriile situate la sud de Marile Lacuri şi la est de râul Mississippi. În ciuda insistenţelor negociatorilor englezi, în textul tratatului nu a fost introdusă nici o garanţie cu privire la justeţea şi generozitatea Congresului faţă de coloniile rămase fidele coroanei engleze. 2. Convenţia anglo-spaniolă, prin care Spania primea Minorca şi o parte din Florida. Gibraltarul rămânea sub suveranitate engleză. Frontierele din Florida nu e
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Criza Imperiului Habsburgic din 1740

-
  Peisajul politic european a fost puternic bulversat de trei evenimente consecutive care s-au succedat în anul 1740: moartea lui Frederic Wilhelm, regele Prusiei (31 mai), moartea împăratului Carol al VI-lea (20 octombrie) şi moartea ţarinei Ana Ivanovna (28 octombrie). Primele două evenimente au avut o influenţă foarte mare asupra Imperiului, profilul politic al acestuia fiind profund bulversat şi definitiv schimbat. La moartea lui Frederic Wilhelm, regele care dăduse Prusiei o armată foarte puternică, principe regal a devenit Frederic al II-lea (1740-1786). După moartea lui Carol al VI-lea: Pragmatica Sancţiune conferea tronul fiicei acestuia Maria Tereza, în vârstă de 23 de ani. Carol al VI-lea făcuse eforturi şi sacrificii foarte mari pentru ca marile puteri să garanteze succesiunea pe care el o propusese. Spania în 1725, Rusia şi Prusia (1726), apoi Marea Britanie, Franţa, Pemont-Sardinia au recunoscut Pragmatica Sancţiune . In ciuda faptului că Dieta imperială a aprobat
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe